Return to Video

Étienne Chouard - Tragerea la sorţi ca armă politică trainică împotriva oligarhiei

  • 0:08 - 0:13
    Tragerea la sorţi ca armă politică trainică împotriva oligarhiei
  • 0:13 - 0:16
    Marseille, 23 aprilie 2011
  • 0:16 - 0:26
    Analiza lipsei noastre de putere politică arată că numim democraţie strict contrariul ei.
  • 0:26 - 0:37
    Adică ceea ce numim noi astăzi democraţie, nu este deloc o democraţie ci o oligarhie aristocratică.
  • 0:38 - 0:45
    Şi nu e nici un accident si nici din cauză că actorii ar fi corupţi sau vicioşi,
  • 0:45 - 0:52
    ci din cauza mecanismului aflat în centrul instituţiilor noastre, care este aristocratic şi se numeşte elecţie.
  • 0:52 - 1:01
    Elecţiile consistă în a alege, în a alege pe cel mai bun, cel mai bun = "aristos", aristos = aristocraţie
  • 1:01 - 1:10
    şi ştim de mii de ani că aristocraţia se transformă întotdeauna în oligarhie, unde puterea e deţinută de către o minoritate.
  • 1:11 - 1:21
    "Monarhie" înseamnă puterea unuia singur; "democraţie" înseamnă puterea poporului ("demos"-popor, "kratos"-putere); "oligarhie" înseamnă puterea câtorva (a unui mic număr).
  • 1:21 - 1:25
    Şi iată-ne într-o oligarhie: vedeţi bine că doar câţiva ţin manetele!
  • 1:27 - 1:33
    Dar aceşti câţiva ţin manetele nu pentru că ar fi extrem de răi sau şireţi...
  • 1:33 - 1:42
    Ţin să insist pe... cauza cauzelor. Si ea nu rezidă în viciile celor care ne guvernează.
  • 1:42 - 1:48
    Chiar dacă îi omorâţi pe toţi, vin alţii în locul lor, dacă nu schimbaţi instituţiile.
  • 1:49 - 1:51
    Instituţiile noastre sunt problema.
  • 1:51 - 1:55
    Şi momentan, în toate instituţiile din lume:
  • 1:57 - 2:01
    procedura - regină, cea apărată de toată lumea:
  • 2:03 - 2:06
    partidele de stânga, multinaţionalele, băncile,
  • 2:07 - 2:12
    (şi e paradoxal, am să vă pun nişte întrebări legate de asta, la sfârşit)
  • 2:12 - 2:19
    toţi aceşti oameni diferiţi, cu interese atât de diferite, apară elecţia. E ceva suspect aici.
  • 2:19 - 2:25
    Scuzaţi-mă, dacă Goldman Sachs apără elecţia, trebuie că elecţia nu inspiră teamă deloc.
  • 2:26 - 2:32
    Într-adevăr, Goldman Sachs finanţează integral, sau aproape integral, elecţia preşedintelui care îi serveşte interesele după.
  • 2:32 - 2:41
    Dar asta nu se întâmplă doar în USA ci în toate aşa-zisele democraţii care nu pot fi democraţii din cauza elecţiilor.
  • 2:42 - 2:49
    Şi atunci, pentru că au reuşit să numească regimul actual "democraţie", locul e ocupat.
  • 2:50 - 3:00
    Nu ne dăm seama cine e inamicul pentru că am numit regimul problematic cu numele celui care ne-ar regla problema.
  • 3:00 - 3:03
    Asta înseamnă că noi numim problema "democraţie".
  • 3:03 - 3:06
    Am numit regimul problematic cu numele soluţiei.
  • 3:07 - 3:09
    Deci avem o problemă de vocabular.
  • 3:10 - 3:11
    De unde vine această problemă?
  • 3:11 - 3:13
    Este un complot? Deloc.
  • 3:13 - 3:14
    Nici pe departe.
  • 3:15 - 3:20
    Întâi şi-ntâi, cei care au conceput regimul actual,
  • 3:20 - 3:22
    asta s-a întâmplat la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
  • 3:22 - 3:29
    în Marea Britanie, apoi în USA, apoi în Franţa, în 1789, dar chiar la sfârşitul secolului al XVIII-lea,
  • 3:29 - 3:33
    au înfiinţat instituţii pe care nu le-au numit în nici un caz "democraţie".
  • 3:34 - 3:39
    Ei ştiau foarte bine ce este democraţia, cunoşteau universul atenian, erau foarte cultivaţi,
  • 3:39 - 3:44
    erau elenişti, cunoşteau universul grecesc,
  • 3:44 - 3:46
    dar nu voiau nicidecum o democraţie.
  • 3:46 - 3:52
    Sieyès, cel care a scris "Ce este al Treilea Stat", unul dintre cei mai mari gânditori ai Revoluţiei franceze,
  • 3:53 - 3:57
    Madison, în USA, unul dintre cei mai mari gânditori, unul dintre părinţii fondatori ai Constituţiei americane,
  • 3:57 - 4:02
    toţi aceştia nu voiau deloc să instaureze o democraţie.
  • 4:02 - 4:09
    Ei nu voiau o democraţie, care pentru ei era o anarhie, guvernarea oamenilor de rând. Ei erau elitişti!
  • 4:10 - 4:12
    Spuneau că "poporul nu e capabil să se administreze singur."
  • 4:13 - 4:20
    Fondatorii formei noastre de guvernământ, care se numeşte "guvernare reprezentativă",
  • 4:20 - 4:23
    "guvernare reprezentativă" şi nu democraţie,
  • 4:23 - 4:27
    ştiau asta şi gândeau totul în mod sincer,
  • 4:27 - 4:34
    nu erau nişte ticăloşi, aceşti fondatori ieşeau dintr-un vechi regim care fusese şi mai rău, dar ei nu voiau o democraţie.
  • 4:36 - 4:43
    Pe atunci când se vorbea despre democraţie, era aproape o insultă, era peiorativ, nu era un cuvânt pozitiv, aşa cum a devenit mai târziu.
  • 4:45 - 4:48
    Deci printr-o inversare a vocabularului,
  • 4:49 - 4:57
    printr-un tertip al istoriei, la începutul secolului al XIX-lea, cuvântul "democraţie" a început să desemneze acest regim antidemocratic.
  • 4:58 - 5:01
    De exemplu, atunci când Tocqueville a scris "Democraţie în America",
  • 5:01 - 5:09
    el nu vorbea deloc, ca voi cu mine, despre democraţie, cartea lui nu era deloc despre democraţie, dar cartea lui a devenit un faimos best-seller.
  • 5:09 - 5:11
    Şi nu e singurul.
  • 5:11 - 5:20
    Mulţi autori au început să numească sistemul respectiv "democraţie", în mod progresiv, deoarece veţi vedea că există un punct comun între democraţie şi guvernarea reprezentativă: egalitatea.
  • 5:21 - 5:28
    Vom vedea atunci când vom vorbi despre democraţia ateniană că obiectivul central al democraţiei ateniene era egalitatea.
  • 5:30 - 5:36
    Dar... egalitatea revendicată de către atenieni era egalitatea politică reală!
  • 5:38 - 5:41
    În timp ce egalitatea guvernării reprezentative este una formală!
  • 5:41 - 5:44
    De fapt este o falsă egalitate!
  • 5:44 - 5:49
    Nu este reală, vedeţi bine că egalitatea noastră este...există...
  • 5:49 - 5:52
    numai la nivelul detaliilor şi deloc în ceea ce priveşte esenţialul.
  • 5:53 - 6:04
    În orice caz, luând egalitatea drept punct comun, autorii politici au început să vorbească în mod progresiv despre democraţie, urmaţi rapid de către toată lumea.
  • 6:04 - 6:14
    Şi vedeţi bine că asta le-a priit aleşilor, căci ei numesc "democraţie" un regim care le permite să se facă aleşi şi deci să aibă puterea. Dar aleşii erau notabili.
  • 6:14 - 6:16
    Aleşii nu erau simpli muncitori...
  • 6:17 - 6:21
    Deci, nu a fost un complot, dar totul s-a petrecut astfel deoarece au fost interese la mijloc.
  • 6:21 - 6:25
    Oamenii aflaţi la putere aveau un interes personal în a institui o guvernare reprezentativă.
  • 6:25 - 6:27
    Tocqueville spunea... Chiar este incredibil!
  • 6:27 - 6:31
    Tocqueville, deci, imaginea însăşi a liberalismului, spunea:
  • 6:31 - 6:34
    "Nu mi-e frică de sufragiul universal:
  • 6:34 - 6:36
    oamenii vor vota după cum o să le spunem."
  • 6:36 - 6:41
    Ei ştiau deja. 1835, începutul secolului al XIX-lea şi deja
  • 6:41 - 6:44
    ştiau totul despre elecţii, ştiau prea bine:
  • 6:45 - 6:51
    nu vom putea răsturna pe nimeni de la putere, nu vom pune niciodată săracii la putere cu alegerile. Ei ştiau asta de la început.
  • 6:51 - 6:54
    Şi le vine bine că numim acest sistem "democraţie", deoarece
  • 6:55 - 7:01
    democraţia pare să fie un soi de ideal: "demos", "kratos", puterea poporului...
  • 7:01 - 7:06
    "Da, e bine, n-o să ne ducă nimeni de nas dacă noi conducem."
  • 7:06 - 7:12
    Păi da, dar dacă voi numiţi "democraţie" un regim care n-are nimic de-a face cu democraţia şi care este exact contrariul ei...
  • 7:13 - 7:16
    ei bine, chiar în momentul ăsta, sunteţi duşi de nas.
  • 7:19 - 7:20
    Atunci...
  • 7:22 - 7:26
    pentru a crea astăzi un instrument,
  • 7:26 - 7:32
    pentru a decide ce anume ne este util, trebuie să înţelegm democraţia ateniană.
  • 7:32 - 7:37
    Vom vorbi deci despre obiecţii, adică despre ceea ce am vorbit deja puţin,
  • 7:37 - 7:41
    despre xenofobie, despre falocraţie,
  • 7:41 - 7:44
    despre sclavagism... Vom vorbi despre toate când vom ajunge la obiecţii.
  • 7:44 - 7:50
    Dar aş dori mai întâi să vă arăt esenţa unei adevărate democraţii, a democraţiei ateniene,
  • 7:50 - 7:52
    cu ajutorul materialului pe care vi l-am pregătit.
  • 7:52 - 7:55
    Este o schemă pe care am făcut-o pentru aceste conferinţe.
  • 7:55 - 8:00
    Am scris-o de mâna iniţial şi apoi, pentru voi, în premieră, am tipărit-o.
  • 8:00 - 8:03
    Inconvenientul faptului că e tipărită este că schema e deja terminată.
  • 8:03 - 8:09
    Atunci când o scriam de mână, o desenam treptat în timp ce vă vorbeam
  • 8:09 - 8:11
    şi astfel toată lumea vedea schema construindu-se treptat.
  • 8:11 - 8:16
    Dar în acelaşi timp, este mai bine aşa, dat fiind faptul că nu scriu bine şi că nu se poate scrie bine vorbind în acelaşi timp.
  • 8:16 - 8:20
    Deci am să vă arăt... Puteţi uita tot restul,
  • 8:20 - 8:22
    Să începem cu începutul.
  • 8:23 - 8:26
    Atenienii, după secole de tiranie,
  • 8:26 - 8:28
    au un unic obiectiv,
  • 8:28 - 8:29
    practic:
  • 8:29 - 8:35
    egalitatea reală, egalitatea politică reală.
  • 8:35 - 8:37
    Nu egalitatea socială, nici cea economică,
  • 8:38 - 8:39
    (ei ştiu foarte bine că nu sunt egali)
  • 8:39 - 8:41
    Ei nu au egalitate fizică,
  • 8:41 - 8:42
    dar au egalitatea politică.
  • 8:43 - 8:46
    Când iau decizii, ei le iau toţi împreună
  • 8:46 - 8:48
    şi la Adunare un om = o voce.
  • 8:48 - 8:52
    Există Adunarea poporului, nu o Adunare a reprezentanţilor, ci una a poporului.
  • 8:53 - 8:56
    Deci o Adunare a poporului, asta este foarte important.
  • 8:56 - 9:01
    Deci, obiectivul...şi acesta ar trebui să fie subliniat cu o culoare diferită, pentru că
  • 9:01 - 9:08
    este centrul, este inima, este ceea ce nu trebuie uitat când ne gândim la celelalte instituţii.
  • 9:10 - 9:11
    Ok.
  • 9:11 - 9:13
    Şi atunci, ce au constatat atenienii?
  • 9:13 - 9:15
    (şi constatăm şi noi acelaşi lucru)
  • 9:15 - 9:17
    Ei au constatat că
  • 9:17 - 9:18
    puterea corupe.
  • 9:19 - 9:22
    Şi că este nevoie de ceva timp, de puţin timp,
  • 9:22 - 9:27
    dar într-un final, nimeni nu-i rezistă: chiar şi cei mai virtuoşi devin corupţi.
  • 9:27 - 9:31
    Ei încep să urmărească propriul lor interes în loc de a urmări interesul general.
  • 9:31 - 9:32
    Constatând acest lucru...
  • 9:32 - 9:40
    (Acestea sunt fapte pe care le vedem şi astăzi: bogăţia, puterile, privilegiile, toate acestea ne schimbă.)
  • 9:40 - 9:47
    Şi chiar dacă la început sunt buni, devin din ce în ce mai puţin buni, ca drogaţii care au nevoie de droguri, care au dat de gustul lor şi vor ca asta să dureze.
  • 9:47 - 9:50
    Şi această dorinţă depăşeşte interesul general...
  • 9:51 - 9:53
    Conştientizând acest lucru,
  • 9:53 - 9:55
    (şi alegerile nu fac asta)
  • 9:55 - 10:04
    atenienii au definit sub-obiective, care trebuie privite ca fiind esenţiale şi indispensabile.
  • 10:04 - 10:10
    Primul sub-obiectiv şi cel de-al doilea (care merg împreuna) sunt: amatorismul politic
  • 10:10 - 10:14
    (deci aici este gri, pentru că este o copie
  • 10:14 - 10:21
    dar culoarea este la origine verde. Acestea sunt instituţiile şi acestea sunt obiectivele care ne fac să alegem o instituţie sau alta.)
  • 10:21 - 10:27
    şi rotaţia sarcinilor: ei pasează puterea mai departe. Pentru că puterea corupe, ei bine, nu o lăsăm în mâinile cuiva pentru mult timp.
  • 10:27 - 10:30
    Pasăm mai departe puterea pentru a nu-i lăsa timp de a corupe.
  • 10:30 - 10:34
    Şi de aici rezultă lipsa profesionismului.
  • 10:35 - 10:37
    "Nu vrem deloc profesionişti, niciodată în politică", spuneau atenienii.
  • 10:37 - 10:40
    Nu avem nevoie de ei pentru că sunt inima corupţiei.
  • 10:41 - 10:42
    Bun,
  • 10:42 - 10:44
    n-am ajuns încă la instituţii.
  • 10:44 - 10:51
    Suntem încă în esenţa a ceea ce a motivat democraţia. Democraţia există pentru a atinge aceste obiective.
  • 10:51 - 10:54
    Şi am putea foarte bine să luăm aceleaşi obiective pentru noi, astăzi, spunând:
  • 10:55 - 10:57
    "Vrem să avem politicieni amatori,
  • 10:57 - 10:58
    deci trebuie să pasăm puterea,
  • 10:59 - 11:06
    pentru că vrem amatori, trebuie ca puterea să circule şi pentru că ea circulă o să avem amatori. Ambele merg mâna-n mâna şi totul duce spre egalitate.
  • 11:06 - 11:10
    Trebuie să înţelegm că există o coerenţă în acest sistem.
  • 11:10 - 11:14
    Şi că dacă lăsăm să se formeze o castă de politicieni, nu vom atinge obiectivul egalităţii:
  • 11:15 - 11:18
    vom avea profesionişti şi nu vom mai fi egali
  • 11:18 - 11:20
    din punct de vedere politic.
  • 11:20 - 11:29
    Politic deci. Nu vorbesc de egalitate în sens general. Ştiu bine că suntem inegali. Atenienii ştiau că suntem inegali în ceea ce priveşte bogăţia, inteligenţa...
  • 11:29 - 11:31
    Dar trebuie să fim egali din punct de vedere politic:
  • 11:31 - 11:34
    acesta este proiectul democraţiei.
  • 11:35 - 11:37
    Bun. Trebuie să înţelegem aceste două sub-obiective.
  • 11:37 - 11:41
    N-am ajuns încă la instituţii sau poate că da în ceea ce priveşte mandatele scurte şi care nu pot fi reînnoite.
  • 11:42 - 11:45
    Dar mandatele scurte care nu pot fi reînnoite nu merg mână-n mână cu alegerile.
  • 11:46 - 11:52
    N-o să aveţi niciodată candidaţi într-un număr suficient pentru a alimenta toate posturile cu mandate scurte şi care nu pot fi reînnoite.
  • 11:52 - 11:54
    Nu le veţi avea cu alegerile.
  • 11:55 - 12:02
    Pentru că atunci când alegeţi pe cineva, mecanismul care v-a făcut să-l alegeţi este acelaşi cu cel care vă va face să-l realegeţi.
  • 12:02 - 12:07
    Deci alegerile antrenează o stabilitate a corpului politic,
  • 12:07 - 12:13
    ele antrenează o profesionalizare, o sedimentare: aceleaşi persoane vor rămâne mereu la putere.
  • 12:13 - 12:18
    În genomul alegerilor stă profesionalizarea politicii.
  • 12:18 - 12:20
    Cele două sunt inseparabile.
  • 12:21 - 12:24
    Sunt programate să meargă mână-n mână.
  • 12:25 - 12:29
    Deci dacă atenienii au ales tragerea la sorţi, au făcut-o pentru că totul e coerent:
  • 12:29 - 12:31
    pentru a obţine amatorismul,
  • 12:31 - 12:36
    pentru a obţine rotaţiile (mandatele scurte care nu pot fi reînnoite), este nevoie de tragerea la sorţi!
  • 12:36 - 12:41
    Nu poţi să păstrezi tot restul şi apoi să pui alegerile în locul tragerii la sorţi, nu merge aşa.
  • 12:41 - 12:45
    Alegerile nu permit nici amatorismul nici rotaţia responsabilităţilor.
  • 12:45 - 12:48
    Deci nu permit egalitatea: nu putem înlocui tragerea la sorţi.
  • 12:48 - 12:54
    Tragerea la sorţi, luând de fiecare dată oameni diferiţi, la întâmplare,
  • 12:55 - 12:59
    permite rotaţia responsabilităţilor, amatorismul, deci egalitatea.
  • 13:00 - 13:03
    Acest lucru este absolut esenţial. Suntem în inima nucleară a unei democraţii.
  • 13:03 - 13:07
    ca instituţie complementară pentru obiectivul central, atenienii aveau dreptul la a cere cuvântul.
  • 13:07 - 13:11
    Asta înseamnă că oamenii aceia nu erau idealişti.
  • 13:11 - 13:13
    Platon, da, el era idealist!
  • 13:13 - 13:20
    Filozofii erau adesea idealişti, ei hrăneau, alimentau miturile care le permiteau să domine.
  • 13:20 - 13:22
    Ştiţi că miturile sunt utilizate pentru a domina.
  • 13:22 - 13:27
    Mirabeau spunea: "Omul este ca un iepure: îl înşfăcăm de urechi."
  • 13:27 - 13:30
    Înghiţim minciuni, avem nevoie să fim minţiţi.
  • 13:30 - 13:38
    Numim asta: "story telling". Există o cărticică importantă care face rezumatul ştiinţific a ceea ce numim "story telling". (autor: Christian Salmon)
  • 13:38 - 13:48
    "Story telling" este o tehnică de marketing, dar nu numai : este o tehnică de manipulare a oamenilor, povestindu-le tot felul de născociri.
  • 13:48 - 13:50
    Suntem toţi foarte vulnerabili în faţa minciunilor.
  • 13:51 - 13:55
    Noi toţi, voi, eu, înghiţim minciuni: când ni se spun tot felul de scorneli, le credem.
  • 13:55 - 13:58
    Nu avem decât o singura dorinţă: aceea de a le crede.
  • 13:58 - 14:07
    Deci când ni se vând tot felul de gogoşi, e ceea ce aşteptam; dacă se potrivesc puţin cu ceea ce am înţeles noi deja despre realitate, e tot ce aşteptăm.
  • 14:09 - 14:11
    Atunci...
  • 14:12 - 14:14
    cunoscând acest lucru,
  • 14:14 - 14:16
    atenienii nu erau idealişti.
  • 14:16 - 14:20
    Atenienii erau foarte realişti, pragmatici, ei ştiau că erau imperfecţi,
  • 14:20 - 14:23
    ştiau că ar fi putut aluneca spre furturi,
  • 14:23 - 14:28
    ştiau că aveau tendinţa de a transforma interesul general într-unul individual,
  • 14:28 - 14:34
    ştiau că erau mincinoşi, că nu erau tot timpul cinstiţi, ei ştiau toate acestea.
  • 14:35 - 14:43
    Şi spuneau: "Ei bine, sistemul nostru va face în aşa fel încât fiecare cetăţean va fi o potenţială santinelă.
  • 14:43 - 14:46
    Fiecare cetăţean care vrea să vorbească, care vrea să denunţe, poate să denunţe.
  • 14:46 - 14:50
    Şi nu-i va fi viaţa pusă în pericol". Pentru că în acele vremuri nu era de glumit cu aşa ceva.
  • 14:50 - 14:53
    Înainte de democraţie, când existau proteste,
  • 14:53 - 14:55
    disidenţii erau maltrataţi,
  • 14:55 - 14:58
    erau daţi la o parte imediat.
  • 14:59 - 15:05
    Atenienii au ales o altă cale. Ei şi-au spus: "Vom proteja opiniile disidente,
  • 15:05 - 15:08
    vom lăsa oamenii să se exprime
  • 15:08 - 15:09
    instituând
  • 15:10 - 15:11
    isegoria.
  • 15:11 - 15:15
    Ţineau la ea mai mult decât la izonomie sau la alte instituţii foarte importante ale democraţiei.
  • 15:15 - 15:19
    Isegoria era pentru ei stâlpul democraţiei.
  • 15:20 - 15:22
    Ea consistă în faptul că
  • 15:22 - 15:27
    la Adunare, fiecare persoană poate lua cuvântul în legătură cu orice, în orice moment.
  • 15:28 - 15:31
    Nu o făceau toţi în acelaşi timp, desigur.
  • 15:32 - 15:39
    Când luau cuvântul, erau ascultaţi, dar în mod regulat erau ridiculizaţi când nu se exprimau cum trebuie, când spuneau idioţenii. Nu era o joacă.
  • 15:39 - 15:40
    Deci...
  • 15:40 - 15:42
    Însă toată lumea putea să o facă.
  • 15:42 - 15:45
    Şi este foarte important ca lumea să poată lua cuvântul. Nu era deloc dezordine la Adunare:
  • 15:45 - 15:56
    existau magistraţi (aşa erau numiţi reprezentanţii traşi la sorţi; munca lor consta în mare, în a menţine disciplina la Adunare, deci aveau grijă ca totul să fie în ordine).
  • 15:58 - 16:07
    Dar faptul că fiecare cetăţean care era nemulţumit, care avea ceva de zis, putea să o facă la Adunare fără să fie omorât, era absolut esenţial în igiena democraţiei.
  • 16:07 - 16:09
    Adică
  • 16:09 - 16:15
    acest lucru garanta atenienilor că democraţia va dura
  • 16:16 - 16:19
    pentru că ar fi putut deriva spre oligarhie (şi ei cunoşteau existenţa derivelor oligarhice).
  • 16:20 - 16:23
    Fiecare cetăţean (ei erau înarmaţi, vă reamintesc), fiecare cetăţean
  • 16:23 - 16:32
    avea puterea de a denunţa în public orice derivă şi era protejat de anumite instituţii (ca în ziua de astăzi când avem instituţii care ar trebui să protejeze pe cei care trag un semnal de alarmă):
  • 16:32 - 16:39
    oameni ca Fabrice Nicolino, ca Denis Robert, ca acea doamnă care a denunţat Mediatorul...
  • 16:39 - 16:42
    Irène Frachon este numele ei.
  • 16:42 - 16:49
    Deci cei care trag un semnal de alarmă sunt puternici, sunt nişte curajoşi care nu se lasă cu una cu două.
  • 16:49 - 16:59
    Ar trebui ca instituţiile să îi protejeze aşa cum dreptul muncii protejează delegaţii sindicali sau delegaţii personalului.
  • 16:59 - 17:02
    Bun. Instituţiile ateniene
  • 17:03 - 17:05
    garantau fiecăruia dreptul la a lua cuvântul.
  • 17:05 - 17:07
    Acest lucru se numea isegorie şi era o instituţie esenţială.
  • 17:07 - 17:09
    Ea îi făcea pe cetăţeni să devină activi.
  • 17:10 - 17:14
    Când lăsaţi oamenii să vorbească şi când ţineţi cont de ceea ce ei spun,
  • 17:14 - 17:15
    ei bine, oamenii dau tot ce pot.
  • 17:15 - 17:22
    Din contră, atunci când aveţi instituţii care fac în aşa fel încât vorbele voastre să n-aibă nici o influenţă, ei bine, asta descurajează oamenii să facă vreun efort.
  • 17:22 - 17:25
    Ne plângem astăzi că cetăţenii sunt pasivi.
  • 17:25 - 17:31
    Dar instituţiile sunt cele care îi fac pasivi: la ce bun să fii activ dacă oricum nu poţi schimba nimic.
  • 17:31 - 17:36
    Imaginaţi-vă inversul acestei situaţii: instituţii care fac în aşa fel încât voi să puteţi schimba lucrurile: veţi deveni mult mai activi.
  • 17:36 - 17:44
    În Elveţia, care nu este un panaceu, dar care este mult mai democratică, una dintre singurele democraţii din lume (alături de Venezuela, poate),
  • 17:44 - 17:55
    în Elveţia, fiecare cetăţean poate declanşa un referendum aproape de unul singur (cu câţiva prieteni cosemnatari). Adică el poate pune o întrebare, care lui îi pare importantă, tuturor elveţienilor.
  • 17:55 - 18:01
    Acest lucru îi face să fie foarte activi. Când mergeţi în Elveţia, e uimitor, când vorbiţi despre activitatea politică: acei oameni chiar fac politică.
  • 18:02 - 18:05
    Mult mai mult decât noi. Bineînţeles sistemul lor nu e perfect.
  • 18:05 - 18:09
    Atenienii înşişi se plângeau de pasivitate. Niciodată nu putem fi total mulţumiţi...
  • 18:09 - 18:17
    Însă atenienii, din tot ceea ce cunoaştem în materie de istorie a omenirii, sunt cei care au avut cea mai intensă activitate politică.
  • 18:18 - 18:20
    Asta înseamnă că instituţiile deschise
  • 18:20 - 18:23
    produc cetăţeni activi.
  • 18:23 - 18:28
    Deci aceşti cetăţeni activi alimentează amatorismul, ei fac posibil amatorismul.
  • 18:28 - 18:31
    Şi pentru că există amatorismul, asta îi face pe cetăţeni să devină şi mai activi,
  • 18:31 - 18:34
    pentru că fiecare avea o şansă de a fi tras la sorţi.
  • 18:34 - 18:40
    Tragerea la sorţi face ca posibilitatea de a fi ales într-o zi preşedintele Atenei să devină plauzibilă.
  • 18:42 - 18:45
    Preşedintele Atenei era desemnat prin tragere la sorţi în fiecare zi.
  • 18:46 - 18:48
    El era tras la sorţi în fiecare zi.
  • 18:48 - 18:53
    Şi deci un cetăţean din patru putea să spună: "În toată viaţa mea, am fost o dată preşedintele Atenei."
  • 18:53 - 18:56
    Nimeni nu putea spune: "Am fost de două ori.", pentru că mandatul nu putea fi reînnoit.
  • 18:56 - 18:58
    O rotaţie continuă.
  • 18:58 - 19:04
    Când ştiţi că există posibilitatea ca într-o bună zi să deveniţi purtătorul de cuvânt al grupului,
  • 19:05 - 19:07
    ei bine, asta schimbă total raportul pe care îl aveţi cu politica.
  • 19:07 - 19:12
    Începeţi să faceţi politică într-un mod natural, pentru că peste tot dăm de politică.
  • 19:13 - 19:20
    Dar nu spune hop până nu treci puntea: nu trebuie să aşteptăm până ce o să facem toţi politică, pentru ca instituţiile să se schimbe.
  • 19:20 - 19:26
    După părerea mea, instituţiile bune fabrică cetăţeni buni.
  • 19:26 - 19:29
    Instituţiile bune sunt medii educative, ele sunt o şcoală civică.
  • 19:29 - 19:39
    Voi reveni asupra acestui subiect când vom vorbi despre juraţi şi despre ceea ce spunea Tocqueville, căci el a scris pagini formidabile, fiind un susţinător înflăcărat al tragerii la sorţi.
  • 19:39 - 19:43
    Şi cuvintele pe care le utiliza... Am să vă citesc textul, pentru că
  • 19:44 - 19:46
    Tocqueville s-a exprimat într-un mod superb. Este frumos ceea ce spune.
  • 19:46 - 19:58
    Desigur, era un aristocrat, cred că era antidemocrat. Dar era sincer. Când făcea o descriere a ceea ce gândea, el încerca să vadă partea bună a fiecărui punct de vedere.
  • 19:58 - 20:07
    Şi asta făcea din Tocqueville un om iubit de toată lumea, pentru că toată lumea putea să se regăsească în ceea ce el scria. Tocqueville nu arăta exact ceea ce gândea.
  • 20:07 - 20:17
    Există de altfel o scrisoare a fratelui său (avem corespondenţa lui Tocqueville cu fratele său) şi Tocqueville îl făcea să citească toate capitolele cărţii "Democraţie în America", pe masură ce le scria.
  • 20:17 - 20:24
    Şi avem o scrisoare în care fratele său (nu îmi mai aduc aminte de prenumele lui), îi scria spunându-i:
  • 20:25 - 20:30
    "În legătură cu faptul că n-ar trebui să arăţi ceea ce gândeşti, în capitolul pe care mi l-ai trimis,
  • 20:30 - 20:32
    am văzut ceea ce gândeşti...
  • 20:32 - 20:34
    Am văzut. Deci,
  • 20:34 - 20:36
    trebuie să-l scrii din nou."
  • 20:36 - 20:46
    Şi el rescria, cântărea ceea ce scria în aşa fel încât să nu se vadă ceea ce gândea şi astfel dădea scrisului său o forţă foarte seducătoare pentru că
  • 20:46 - 20:54
    el arată calităţile democraţiei (în fine, ceea ce numeşte el "democraţie", pentru că nu este deloc o adevărată democraţie, dar este mai comod să o numim aşa)
  • 20:54 - 20:58
    El descrie regimul american,
  • 20:58 - 21:01
    cu forţele şi cu slăbiciunile sale,
  • 21:01 - 21:04
    cu o sinceritate care ne este utilă astăzi.
  • 21:04 - 21:10
    Pentru că este adevărat că regimul reprezentativ, aşa cum este el, aşa cum îl trăim, duce spre dictatură.
  • 21:10 - 21:13
    O dictatură domoală, cum o descrie Tocqueville şi asta e ceea ce trăim în aceste momente.
  • 21:13 - 21:24
    Deci Tocqueville, în ciuda faptului că era antidemocrat, scrie lucruri formidabile şi pasajele despre tragerea la sorţi sunt o adevărată minunăţie, vom vedea asta în curând.
  • 21:24 - 21:28
    Dacă vreţi, inima nucleară a democraţiei este aici:
  • 21:28 - 21:34
    aici este obiectivul, sub-obiectivele şi procedura prin care sub-obiectivele devin posibile.
  • 21:34 - 21:38
    Dacă schimbaţi ceva în această structură, pierdeţi democraţia.
  • 21:38 - 21:40
    Atunci...
  • 21:40 - 21:44
    atenienilor le era teamă de tragerea la sorţi, cum ne e şi nouă.
  • 21:44 - 21:50
    Erau tot fiinţe umane, ştiau să gândească, nu erau proşti deloc, chiar dacă trăiau acum 2500 de ani. Ei gândeau la fel cum o faceţi voi azi.
  • 21:50 - 21:53
    Poate chiar mai mult pentru că ei făceau politică.
  • 21:53 - 21:56
    Deci le era teamă ca nu cumva să tragă la sorţi nişte idioţi.
  • 21:56 - 21:58
    Dar, întâi şi-ntâi, ei nu dădeau puterea celui tras la sorţi.
  • 21:58 - 22:01
    Cel care era tras la sorţi nu era cel care lua decizii.
  • 22:01 - 22:04
    Adunarea era cea care lua decizii.
  • 22:04 - 22:06
    Nu reprezentanţii, ci Adunarea.
  • 22:07 - 22:16
    Deci, nu trebuie să ne imaginăm că înlocuim alegerile cu tragerea la sorţi şi că apoi lăsăm puterea aleşilor, ca în ziua de azi, pentru că nu merge aşa.
  • 22:16 - 22:20
    Trebuie să înţelegem că democraţia este ceva cu totul diferit de sistemul actual.
  • 22:20 - 22:29
    Desigur, există puncte comune între cele două sisteme pentru că luăm decizii colective, evaluăm decizii colective, executăm decizii colective,
  • 22:29 - 22:33
    trebuie să judecăm conflictele între indivizi... Există multe puncte comune.
  • 22:33 - 22:43
    Trebuie să atingem obiective comparabile, dar pentru a atinge echilibrul, filosofia instituţiilor trebuie să fie complet schimbată.
  • 22:44 - 22:48
    Vom vedea apoi că totul poate funcţiona bine chiar şi când suntem în număr mare.
  • 22:48 - 22:58
    Veţi vedea că prin federaţie, cu democraţia exercitată la o mică scară, cu federaţia care urcă în piramidă, cu controale ale puterii la toate etajele, este absolut imaginabil.
  • 22:58 - 23:02
    Voi reveni mai încolo asupra acestui lucru.
  • 23:02 - 23:03
    Deci...
  • 23:03 - 23:08
    vă vorbeam înainte de a face această a doua parte...
  • 23:09 - 23:15
    despre faptul că tragerea la sorţi antrenează în mod mecanic şi practic fără nici o excepţie,
  • 23:15 - 23:18
    (excepţiile sunt marginale)
  • 23:18 - 23:23
    o desincronizare. Hansen vorbeşte despre asta.
  • 23:23 - 23:28
    Există multe cărţi care vorbesc despre democraţia ateniană şi care sunt cu adevărat formidabile.
  • 23:29 - 23:30
    Dar...
  • 23:30 - 23:33
    istoria atenienilor în viata de zi cu zi,
  • 23:33 - 23:37
    când trag la sorţi, ce fel de maşini utilizează,
  • 23:37 - 23:44
    problemele pe care le au cu democraţia lor... Aceasta este o carte foarte bună, o minunăţie.
  • 23:44 - 23:47
    Citind-o, avem în faţa ochilor o societate în care ne-ar plăcea să trăim astăzi.
  • 23:47 - 23:51
    În orice caz, simţim ce anume este transpozabil.
  • 23:51 - 23:54
    Cel care a scris-o este un iubitor al democraţiei ateniene.
  • 23:54 - 23:58
    El se numeşte Hansen şi cartea se intitulează „Democraţia ateniană în epoca lui Demostene”.
  • 23:58 - 24:04
    Foarte bună carte pentru a privi în viaţa cotidiană a atenienilor. Hansen e unul dintre cei mai mari cunoscători
  • 24:04 - 24:11
    ai democraţiei ateniene (există mulţi cunoscători ai democraţiei ateniene, dar Hansen e excelent), care a scris
  • 24:11 - 24:16
    mai multe volume pe această temă şi pe care le-a rezumat într-unul singur, pentru a fi mai accesibil.
  • 24:16 - 24:24
    Apoi mai există şi o a doua carte pe care v-o recomand încă şi mai călduros, deoarece cred că este cea mai importantă
  • 24:24 - 24:29
    dintre toate cărţile pe tema tragerii la sorţi şi a organizării politice statale.
  • 24:29 - 24:34
    În ciuda acestui fapt, titlul cărţii nu-i deloc „sexy”: „Principiile guvernării reprezentative”.
  • 24:34 - 24:38
    A priori, când o vedeţi pe o etajeră, spuneţi: „O las acolo şi văd eu mâine.”
  • 24:38 - 24:41
    Vă înşelaţi: aceasta e o carte foarte bună.
  • 24:41 - 24:50
    Este istoria tragerii la sorţi, este istoria momentului în care am pierdut acest concept, această importanţă a tragerii la sorţi.
  • 24:50 - 24:55
    De ce alegerile au triumfat, avantaje şi dezavantaje, totul e scris cu onestitate.
  • 24:55 - 24:57
    Este un tip super: Bernard Manin.
  • 24:57 - 25:02
    L-am întâlnit, e un tip jovial, isteţ, foarte cultivat.
  • 25:02 - 25:02
    Este o...
  • 25:03 - 25:07
    este o persoană importantă, care nu a intenţionat să pledeze în favoarea tragerii la sorţi:
  • 25:08 - 25:11
    el voia doar să facă o descriere onestă.
  • 25:11 - 25:18
    Şi este atât de onestă încât noi, cei care n-am auzit niciodată vorbindu-se despre tragerea la sorţi, credem că pledează pentru tragerea la sorţi.
  • 25:18 - 25:23
    De fapt, Manin apară şi alegerile. Este foarte onest, cam ca Tocqueville.
  • 25:24 - 25:30
    Hansen descrie desincronizarea care arată că
  • 25:30 - 25:35
    bogaţii din acea epocă nu aveau nici o putere politică.
  • 25:35 - 25:38
    Ei erau numiţi „meteci”, erau străini.
  • 25:38 - 25:41
    Şi adesea atenienii îi făceau să vină tocmai pentru bogăţiile lor.
  • 25:42 - 25:46
    Deci le permiteau să se instaleze şi le garantau faptul că nimeni nu le va lua bunurile.
  • 25:46 - 25:57
    În cele din urmă, bogaţii, metecii, îşi vedeau de afacerile lor, trăiau confortabil, erau bine instalaţi, n-aveau nici o putere politică, dar, în mod vizibil, timp de 200 de ani, asta nu i-a împiedicat să prospere.
  • 25:57 - 26:00
    Iar Atena era o cetate foarte prosperă.
  • 26:00 - 26:01
    Deci, nu zic,
  • 26:01 - 26:07
    era colonialistă, războinică, făcea expediţii, ca toate popoarele din acea epocă.
  • 26:07 - 26:09
    Nu spun că ar trebui să trăim ca atenienii!
  • 26:09 - 26:16
    Spun că, în comparaţie cu celelalte cetăţi din acea epocă, Atena era o cetate de o stabilitate remarcabilă,
  • 26:16 - 26:21
    de o mare prosperitate şi cu o activitate politică intensă.
  • 26:21 - 26:29
    Acest lucru îmi pare transpozabil în ziua de azi şi e germenul care mă interesează.
  • 26:29 - 26:33
    (Castoriadis, un mare filosof, spunea că
  • 26:34 - 26:40
    Atena nu este un model, pentru că are multe lucruri pe care nu le vrem, ci este un germen.)
  • 26:40 - 26:46
    Şi cred că acest germen este aici: acel fapt care face ca bogaţii să nu dirijeze niciodată.
  • 26:46 - 26:50
    Nu vă face ceva să auziţi asta?
  • 26:50 - 26:53
    În fine, vă daţi seama? Ca săracii să dirijeze întotdeauna!
  • 26:53 - 26:55
    Ei bine, nu-i o nimica toată! E lucru mare!
  • 26:56 - 26:58
    E o diferenţă enormă!
  • 26:58 - 27:02
    „Da, e un detaliu, să trecem la altceva...” „Nu, nu nu, aşteptaţi! Gândiţi-vă puţin!”
  • 27:03 - 27:05
    Bun. În orice caz,
  • 27:09 - 27:14
    cert este că privind în urmă la experienţa de 200 de ani,
  • 27:14 - 27:23
    comparând 200 de ani de tragere la sorţi cu 200 de ani de alegeri, dacă privim cine a exersat puterea, săracii sau bogaţii, este ca ziua şi noaptea, ca albul şi negrul.
  • 27:23 - 27:24
    Este...
  • 27:24 - 27:26
    Sunt două sisteme radical opuse.
  • 27:26 - 27:28
    Şi vă vorbesc despre fapte, nu despre mituri.
  • 27:28 - 27:36
    Nu vă vorbesc de vaca sacră, de „sufragiul universal ca fiind cucerirea istorică a clasei muncitoare”.
  • 27:36 - 27:37
    Priviţi faptele.
  • 27:37 - 27:40
    În cazul alegerilor, cine conduce?
  • 27:40 - 27:42
    Cine conduce cu alegerile?
  • 27:42 - 27:43
    Săracii?
  • 27:43 - 27:47
    Ei bine, nu, niciodată (sau într-un procent nesemnificativ).
  • 27:47 - 27:49
    Chiar şi când a fost ales Blum (Frontul Popular,1936),
  • 27:49 - 27:55
    Ştiţi că Blum, înainte de a guverna, a desemnat un ministru de finanţe,
  • 27:55 - 27:56
    Auriol
  • 27:57 - 27:59
    Deci şi-a desemnat ministrul de finanţe.
  • 27:59 - 28:03
    (Desigur, sistemul se baza pe alegeri în timpul celei de-a treia republici.)
  • 28:03 - 28:09
    Ministrul de finanţe, înainte de a-şi începe mandatul şi de a începe să-şi facă meseria, unde s-a dus?
  • 28:09 - 28:10
    (în sală: la Banca Franţei)
  • 28:10 - 28:11
    El s-a dus la Banca Franţei,
  • 28:12 - 28:13
    în biroul Băncii Franţei.
  • 28:13 - 28:20
    Patronul băncii, guvernatorul Băncii Franţei, era în acelaşi timp şi patronul Comitetului Forjelor, deci patronul MEDEF-ului din acea epocă.
  • 28:20 - 28:23
    (în sală: era privată în acea epocă)
  • 28:23 - 28:26
    Desigur că Banca Franţei era privată. Bineînţeles, era complet privată.
  • 28:28 - 28:32
    Şi ministrul finanţelor, înainte de a putea fi ministru de finanţe,
  • 28:32 - 28:38
    se duce să promită guvernatorului Băncii Franţei, care e în acelaşi timp preşedintele Comitetului Forjelor, se duce să promită ce anume?
  • 28:39 - 28:40
    Că nu va mări...
  • 28:40 - 28:42
    salariile! Acesta este obiectivul.
  • 28:43 - 28:46
    Şi deci alegerile care aduc, în sfârşit, „stânga” la putere,
  • 28:46 - 28:50
    ei bine, această „stângă”, înainte de a avea puterea, trebuie să o promită bogaţilor...
  • 28:50 - 28:51
    (în sală: semn de supunere)
  • 28:51 - 28:55
    şi iată cum tot ce-i mai rău e garantat pentru noi.
  • 28:55 - 28:58
    Trebuie să înţelegem că...
  • 28:58 - 29:01
    priviţi ce s-a întâmplat în 1981, alegându-l pe Mitterrand.
  • 29:01 - 29:04
    Eu cântam de bucurie, eram fericit.
  • 29:04 - 29:11
    Staţi aşa, cât timp i-a trebuit pentru a ne trăda într-un hal fără de hal? Făcând ceea ce nici măcar extrema dreaptă n-ar fi făcut vreodată?
  • 29:11 - 29:13
    Şi vorbim de stânga...
  • 29:13 - 29:14
    Acesta este rezultatul alegerilor!
  • 29:14 - 29:15
    (în sală: el a contribuit cel mai mult la datorie)
  • 29:15 - 29:18
    Desigur, a contribuit, da.
  • 29:18 - 29:20
    (în sală: el era la stânga extremei drepte)
  • 29:20 - 29:24
    Nu era de stânga: era de dreapta.
  • 29:24 - 29:30
    Era de la început de dreapta, pentru că, de fapt, ne-a vândut gogoşi. Toţi aceşti oameni ne vând gogoşi, pentru că, vă reamintesc, ne place să ni se spună minciuni.
  • 29:30 - 29:40
    (în sală: astăzi ştim toţi ce s-a întâmplat în cazul lui Mitterrand, a lui Oréal. O să mai vorbim despre asta.)
  • 29:40 - 29:48
    Deci, nu cred că se merită să dezvoltăm subiectul trădării partidelor de stânga, odată ajunse la putere.
  • 29:48 - 29:53
    Vreau să spun: ne-a ajuns tuturor, nu se merită să dezvoltăm, n-am nimic special de spus în legătură cu asta.
  • 29:54 - 29:59
    Dar cred că în tot ceea ce vă spun există ceva original, în legătură cu o alternativă
  • 29:59 - 30:02
    care nu e o alternativă pentru viitorul apropiat, îmi pare rău...
  • 30:03 - 30:09
    Nu se va produce imediat, trebuie mai întâi să transmitem mai departe informaţia şi să fim milioane de oameni care apară această idee.
  • 30:09 - 30:13
    Atât timp cât suntem o mână de oameni (100 sau 1000), nu va fi îndeajuns, nu va schimba nimic.
  • 30:13 - 30:20
    Trebuie să difuzăm ideea. Fiecare dintre noi trebuie să ne străduim să înţelegem,
  • 30:20 - 30:27
    să nu mai credem în minciuni, în poveşti, în mituri, să privim faptele în faţă şi atunci o să ne dăm seama:
  • 30:27 - 30:34
    „Stai aşa, stai puţin, ăştia tot ne spun că acesta este progresul social, dar nu se poate ajunge la un progres social atât timp cât cei bogaţi sunt la putere...”
  • 30:34 - 30:37
    Bogaţii nu vor nici un progres social.
  • 30:37 - 30:43
    Ei bine, uitaţi-vă la experienţa atenienilor: totul s-a petrecut acum 2500 de ani şi este totuşi extrem de interesant.
  • 30:43 - 30:44
    Deci...
  • 30:44 - 30:46
    În ceea ce priveşte partea practică, a organizării,
  • 30:47 - 30:53
    e adevărat că dacă ar trebui să tragem la sorţi astăzi, ne e frică.
  • 30:53 - 30:57
    Când mă întâlnesc cu oamenii, ei îmi spun: "Şi dacă tragem la sorţi pe Le Pen?!"
  • 30:58 - 31:01
    Lor le e frică de Le Pen.
  • 31:01 - 31:08
    Oamenii care ţin cu Le Pen au aceeaşi reacţie în cazul în care ar fi tras la sorţi un comunist. Deci, dacă tragem la sorţi pe cineva pe care nu îl vrem?
  • 31:08 - 31:11
    Ei bine, atenienii cunoşteau aceeaşi teamă,
  • 31:11 - 31:13
    exact aceeaşi teamă.
  • 31:13 - 31:17
    Le era teamă de anumite persoane pe care nu le voiau în nici un caz.
  • 31:17 - 31:19
    Deja exista asta în acea epocă.
  • 31:19 - 31:20
    Şi totuşi,
  • 31:20 - 31:22
    au ales tragerea la sorţi şi a funcţionat foarte bine.
  • 31:22 - 31:24
    Deci ei au găsit o soluţie.
  • 31:24 - 31:26
    Este această parte
  • 31:26 - 31:33
    în care am grupat o serie de instituţii care corectează tragerea la sorţi, ele sunt în verde, veţi vedea pe site.
  • 31:33 - 31:41
    Veţi găsi apoi şi comentariile...Veţi găsi acolo ceea ce vă spun eu aici plus ceea ce eventual uit acum, pentru că vă vorbesc improvizând.
  • 31:41 - 31:50
    Poate că o să uit un punct, două, dar le veţi regăsi: există un text care comentează aceast schemă.
  • 31:51 - 31:57
    Deci cu aceste instituţii, atenienii s-au apărat împotriva posibilităţii de a trage la sorţi pe orişicare.
  • 31:57 - 32:06
    Trebuie să înţelegem că vorbim despre mandate scurte şi care nu pot fi reînnoite. Mandat scurt înseamnă şase luni, un an, rareori mai mult de un an şi care nu poate fi reînnoit.
  • 32:06 - 32:13
    Care nu poate fi reînnoit pentru aceeaşi funcţie. Asta înseamnă că dacă am fost tras la sorţi pentru o anumită funcţie, pot fi tras la sorţi din nou pentru o altă funcţie, dar nu pentru cea de mai înainte.
  • 32:13 - 32:15
    În fine, existau şi variaţii.
  • 32:15 - 32:25
    În orice caz, acest lucru era absolut esenţial. Este situat în cadrul instituţiilor, este inima inimii unei democraţii. Este în centru.
  • 32:25 - 32:29
    Dacă retrageţi asta, asta e, aţi pierdut, aţi pierdut democraţia.
  • 32:30 - 32:34
    Deci existau mandate şi deci controale.
  • 32:34 - 32:44
    Şi asta e foarte important. Ar trebui să spun toate acestea în momentul sintezei, pentru că între alegeri şi tragere la sorţi, ceea ce e cel mai important este fondul fondului. Voi reveni asupra acestui punct.
  • 32:44 - 32:53
    Deci se exercită multe controale asupra mandatului: controale făcute înaintea mandatului, în timpul exercitării lui, la sfârşitul lui sau chiar şi mult timp după ce acesta a luat sfârşit.
  • 32:53 - 32:57
    Existau aşadar multe controale, tot timpul: înţelegem de aici ca într-adevăr le era teamă de cel tras la sorţi.
  • 32:57 - 33:00
    Era cu totul diferit de ceea ce se întâmplă azi cu aleşii noştrii.
  • 33:00 - 33:10
    Nu ştiu dacă voi vedeţi diferenţa. Cei traşi la sorţi aveau sensul responsabilităţii, al datoriei, ei nu veneau la putere pentru a se îmbuiba fără a fi învinovăţiţi, ei nu erau iresponsabili.
  • 33:11 - 33:13
    Chiar deloc. Atunci,
  • 33:13 - 33:17
    înaintea mandatului, ce fel de controale existau pentru a evita de a trage la sorţi pe orişicine?
  • 33:17 - 33:26
    Ei aveau voluntariatul. Asta înseamnă că nu erau traşi la sorţi decât cei care se prezentau dimineaţa la Adunare. Erau cam vreo 6000 la Adunare (numărul variază în timp).
  • 33:26 - 33:32
    Deci erau în mare vreo 2000 care se prezentau pentru tragerea la sorţi într-o zi.
  • 33:32 - 33:34
    Şi aveau o maşină, un „Klèrotèrion”.
  • 33:35 - 33:44
    (Pe site veţi găsi cum funcţionează tragerea la sorţi cu „Klèrotèrion”. O carte foarte bună este cea a lui Sintomer - „Puterea poporului”, o carte cu adevărat interesantă care descrie toate experienţele,
  • 33:44 - 33:53
    toate experienţele actuale şi trecute, dar sunt multe actuale, în ceea ce priveşte tragerea la sorţi în lume.
  • 33:53 - 33:58
    Este deci o colecţie de experienţe, cu eşecuri şi reuşite.
  • 33:58 - 34:03
    Este destul de entuziasmant pentru că veţi observa că nu este ceva teoretic, că funcţionează, că există o mulţime de oameni care practică asta.
  • 34:04 - 34:12
    De ce vă vorbeam de acest lucru? Ah, pentru că vă vorbeam de „Klèrotèrion” şi pentru că în cartea lui Sintomer există un capitol, capitolul 2 în care explică felul în care „Klèrotèrion” funcţionează.
  • 34:12 - 34:20
    El descrie întreg procesul din fiecare dimineaţă, cu bilele albe, negre. Este amuzant de observat că totul era foarte material: toată lumea putea verifica.
  • 34:20 - 34:26
    Seamănă un pic cu birourile noastre de votare: poţi să te duci, ai interes să te duci să verifici dacă totul merge bine.
  • 34:26 - 34:31
    Ei bine, aici, la fel: toată lumea putea să privească klérotèrion-ul, maşina de tras la sorţi. Şi apoi era ceva destul de rustic, deci era dificil să trişezi.
  • 34:31 - 34:43
    Nu era un calculator. Şi a vota prin intermediul calculatorului este...Unde sunt armele pentru a-l strica? Ar trebui să-l stricăm cu toporul, pentru că e evident că suntem duşi de nas.
  • 34:43 - 34:45
    Nu trebuie să acceptăm maşinile de vot, este evident, evident!
  • 34:45 - 34:47
    (în sală: deja am fost duşi de nas)
  • 34:47 - 34:50
    Exact asta ni se întâmplă. Este debil că lăsam să ni se întâmple asta. În orice caz,
  • 34:50 - 34:55
    dimineaţa exista un voluntariat. Montesquieu sublinia faptul că
  • 34:55 - 35:01
    Această instituţie a voluntariatului...şi aici putem discuta: pe forumul site-ului meu discutăm pe seama întrebării:
  • 35:01 - 35:04
    „Trebuie să tragem la sorţi printre voluntari,
  • 35:04 - 35:08
    sau să tragem la sorţi printre toată lumea şi apoi le permitem celor traşi la sorţi să refuze?”
  • 35:08 - 35:18
    Ceea ce face ca în ambele cazuri să reţinem doar voluntarii, desigur. Dar trebuie să facem distincţia între voluntarul înainte de tragere la sorţi şi cel de după, care a fost desemnat.
  • 35:18 - 35:21
    Pentru că cel de dinaintea tragerilor la sorţi este unul care îşi doreşte puterea.
  • 35:21 - 35:27
    De fapt, cum puterea se roteşte în mod cotidian, iar mandatele sunt scurte şi nu se reînnoiesc, nu putem spune asta.
  • 35:27 - 35:29
    Nu este acelaşi lucru ca în cazul alegerilor.
  • 35:29 - 35:41
    În fine, este special când cineva este candidat, desemnat fără să fi cerut ceva şi când acesta acceptă pentru binele comun.
  • 35:42 - 35:46
    Şi veţi vedea că sunt mulţi oameni care nu îşi doresc puterea,
  • 35:46 - 35:50
    dar care acceptă să o deţină pentru că doar aşa va funcţiona sistemul, pentru că sunt oameni buni.
  • 35:50 - 35:52
    Şi nu sunt puţini!
  • 35:52 - 36:00
    Toţi aceştia nu au deloc aceleaşi calităţi ca oamenii care deţin acum puterea, care nu vor decât să se căpătuiască, în fine...
  • 36:00 - 36:10
    Se va auzi cum că sunt populist, demagog, curând fascist, cred. Asta pentru că sunt antiparlamentar. În curând vor zice că sunt nazist.
  • 36:10 - 36:18
    Şi totuşi când vedeţi că cineva cumulează mai multe mandate de deputat, de consilier aici, de consilier dincolo,
  • 36:18 - 36:23
    şi care în plus face tot felul de chestii clandestine pentru a se mai îndopa cu câteva zeci de mii de euro în plus...
  • 36:23 - 36:27
    Este cu adevărat dezgustător, vorbim aici de cupiditate.
  • 36:27 - 36:38
    Aceşti aleşi devin cupizi, cel mai adesea. Pentru că atunci când sunt foarte tineri, când sunt la început, unii încă nu sunt corupţi. Dar, în general, chiar sunt la putere doar pentru a se căpătui.
  • 36:38 - 36:49
    Când ne imaginăm cum trăiau atenienii acum 2500 de ani, într-o adevărată democraţie, este cu totul diferit! Atenienii aveau un simţ al datoriei şi nu erau recompensaţi cu bani.
  • 36:49 - 36:50
    Atunci...
  • 36:50 - 36:56
    pentru că ei participau la Adunare, erau plătiţi, dar cu nimica toată.
  • 36:56 - 36:59
    Şi apoi, atunci când erau recompensaţi, veţi vedea atunci când vom vorbi de recompense, ei primeau onoruri.
  • 36:59 - 37:03
    Nu bani ci onoruri. Oamenii iubesc asta.
  • 37:03 - 37:13
    Există mulţi oameni care fac multe pentru onoruri, pentru glorie, pentru senzaţia de a servi binele comun, privirea celorlalţi le ajunge. Privirile recunoscătoare ale celorlalţi sunt de ajuns. Există o mulţime de oameni care funcţionează astfel.
  • 37:13 - 37:20
    Trebuie să fii un pic bolnav mintal ca să funcţionezi numai când auzi de bani. Trebuie să fii un pic ţăcănit, un pic drogat...
  • 37:20 - 37:21
    (în sală: dezechilibrat)
  • 37:21 - 37:31
    un pic dezechilibrat, dar nu toată lumea e aşa, există mulţi oameni care se mulţumesc de relaţia cu aproapele, de relaţia pacifică şi recunoscătoare cu aproapele în schimbul eforturilor făcute.
  • 37:31 - 37:34
    Şi deci toate instituţiile funcţionau în acest fel. În orice caz...
  • 37:34 - 37:47
    Montesquieu sublinia (vorbesc aici de voluntariat) un lucru foarte important: tragerea la sorţi nu era perfectă după părerea lui, dar instituţiile complementare care veneau să-i corijeze defectele o făceau virtuoasă.
  • 37:47 - 37:57
    Şi el spunea că voluntariatul şi pedepsele (pentru că veţi vedea că existau o mulţime de pedepse), combinaţia celor două, făcea în aşa fel încât existau puţini voluntari (care erau deci, ca şi triaţi).
  • 37:57 - 38:04
    Da, pentru că atunci când ştiţi că riscaţi să fiţi pedepsiţi, nu deveniţi voluntar decât atunci când aveţi un proiect adevărat, când vreţi să faceţi ceva anume pentru cetate.
  • 38:04 - 38:05
    (în sală: aveau dreptul de a demisiona?)
  • 38:05 - 38:11
    Nu ştiu...puteau fi revocaţi, dar nu ştiu dacă aveau dreptul de a demisiona. Nu sunt sigur.
  • 38:11 - 38:16
    În fine, trebuie verificat. Nu am citit asta, nu îmi spune nimic.
  • 38:16 - 38:24
    Cred că ei se implicau. Şi atunci, este amuzant (din cauză că e atât de diferit de ceea ce riscă aleşii noştrii astăzi) să vedem cum erau acuzaţi la sfârşit, în momentul încheierii conturilor sau după aceea.
  • 38:24 - 38:36
    Şi ei se apărau (cu succes) spunând: „Dar aşteptaţi, amintiţi-vă totuşi că sunt asemenea vouă.” Şi acest fel de a se apăra avea succes pentru că oamenii vedeau că el s-a devotat, că a acceptat să fie tras la sorţi şi că a făcut eforturi...
  • 38:36 - 38:41
    Bine, nu a fost nici un oligarh, nu a fost un ticălos şi nu îl pedepsim.
  • 38:41 - 38:45
    Deci, exista un risc de pedeapsă, dar evident, nu existau pedepse zi de zi.
  • 38:45 - 38:55
    Deci voluntariatul este asociat cu riscul real de pedeapsă, eventual severă (de altfel, exista şi pedeapsa cu moartea).
  • 38:55 - 39:01
    Bineînţeles nu putem transpune totul astăzi, dar vreau să precizez că existau pedepse severe pentru acea epocă.
  • 39:01 - 39:10
    Combinaţia celor două (voluntariatul şi pedepsele severe) făcea ca voluntariatul să fie un adevărat filtru în ceea ce priveşte ticăloşii sau debilii sau alţii de care vă temeţi în legătură cu tragerea la sorţi. Înţelegeţi ce vreau să spun?
  • 39:10 - 39:15
    Ceea ce vreau să spun este că răspunsul la obiecţia: „ Vom avea idioţi traşi la sorţi.”
  • 39:15 - 39:19
    este nu: ne vom descurca în aşa fel încât să eliminăm o mare parte din ei.
  • 39:19 - 39:29
    Apoi exista docimazia, care era un fel de examen. Nu un examen de competenţe, pentru că obiectivul lor central era egalitatea politică, deci aveau toţi aceeaşi competenţă politică, ci un examen de aptitudini.
  • 39:30 - 39:35
    Adică erau căutaţi indivizii nebuni, cu adevărat nebuni de legat. Şi cu această docimazie, îi îndepărtam.
  • 39:35 - 39:42
    Sau căutam pe cei care nu se ocupau bine de părinţii lor (este interesant că asta era important pentru ei) şi ii dădeam deoparte. Ei nu se puteau prezenta la tragerea la sorţi. În fine...
  • 39:42 - 39:48
    Existau astfel de... aptitudini care permiteau să îndepărtăm indivizi, deci încă un filtru.
  • 39:49 - 39:58
    Astfel, dacă noi ne scriem noi înşine instituţiile, am preconiza, am gândi şi am preciza ce fel de docimazie vrem, ce examen de trecere dorim, „ceea ce ne trebuie pentru...”,
  • 39:58 - 40:06
    făcând în aşa fel încât tragerea la sorţi să nu devină un privilegiu şi în acelaşi timp să evităm ceea ce ne face teamă.
  • 40:07 - 40:08
    Deci iată: un examen înainte.
  • 40:09 - 40:13
    Mai apoi venea ostracismul. Ostracismul astăzi a devenit un cuvânt foarte negativ.
  • 40:13 - 40:17
    A ostraciza, în ziua de astăzi este ceva rău.
  • 40:17 - 40:23
    Dar în acea epocă nu numai că nu avea o conotaţie peiorativă, ci făcea parte din igiena de bază a democraţiei.
  • 40:24 - 40:31
    Cuvântul „ostracism” vine din grecescul „ostrakon” care înseamnă bucată de ceramică, vase sparte.
  • 40:31 - 40:35
    Deci se lua o bucată de ceramică şi se grava pe ea numele celui care inspira teamă.
  • 40:35 - 40:40
    Mai înainte de a face asta, la Adunare, un cetăţean propunea lansarea acestei proceduri de ostracism.
  • 40:40 - 40:51
    Şi atunci ori se răspundea cu „da”, ori cu „nu”, dar atunci când se răspundea cu „da”, dacă Adunarea (nu reprezentanţii ci Adunarea) spunea: „Da, trebuie să utilizăm ostracismul pentru că mai multora le e teamă.”,
  • 40:51 - 40:55
    se lansa procedura. Şi fiecare putea face asta atunci când îi era frică de cineva anume.
  • 40:55 - 41:00
    (lui îi e teamă de tribunul acela: „Ah, el va veni la putere, vorbeşte prea bine...”
  • 41:00 - 41:03
    — adesea acesta era motivul pentru care oamenii erau ostracizaţi—
  • 41:03 - 41:09
    „El vorbeşte prea bine” sau „El este un complotist, ne e teamă de el din cauza X sau Y”)
  • 41:09 - 41:11
    deci fiecare gravează numele celui de care îi e teamă pe un ostracon,
  • 41:11 - 41:15
    adică o bucăţică de ceramică şi apoi numărăm numele.
  • 41:15 - 41:22
    Cel care are de cele mai multe ori gravat numele pe ostraconi, nu era omorât,
  • 41:22 - 41:27
    nu i se luau bunurile, nici măcar nu era dezonorat, ci doar ţinut la distanţă de puterea politică pentru 10 ani.
  • 41:27 - 41:37
    Ostracismul nu era deci o barbarie. Existau deja mulţi alţii care nu erau în viaţa politică: vă reamintesc că femeile, sclavii, metecii —oameni care trăiau adesea foarte bine, metecii puteau fi foarte bogaţi — ...
  • 41:37 - 41:43
    Toţi aceşti oameni trăiau înafara politicii, nu erau deci la Adunare, nu erau cetăţeni.
  • 41:43 - 41:49
    În orice caz, democraţia avea ea însăşi un mecanism care permitea
  • 41:50 - 41:55
    nu uciderea dar îndepărtarea de la viaţa politică pentru 10 ani a celor de care ne era teamă.
  • 41:55 - 41:59
    Deci, daţi-vă seama că acest lucru ne lipseşte încă în ziua de astăzi:
  • 41:59 - 42:02
    azi, când vi se prezintă doi candidaţi,
  • 42:02 - 42:07
    (luaţi exemplul pe care îl vreţi din trecutul recent al ţării voastre)
  • 42:08 - 42:11
    aveţi doi candidaţi care vă par amândoi groaznici,
  • 42:11 - 42:13
    ce faceţi?
  • 42:13 - 42:16
    Sunteţi blocaţi, aveţi de ales între ciumă şi holeră.
  • 42:16 - 42:20
    Nu aveţi nici măcar votul alb care v-ar permite să spuneţi: dar vreau să plece amândoi acasă la ei.
  • 42:20 - 42:23
    Am putea avea un vot alb care să spună...
  • 42:23 - 42:28
    Sensul politic al votului alb este: „Nu vreau pe nici unul dintre aceşti oameni."
  • 42:28 - 42:31
    Sau: „ Întrebarea pe care mi-o puneţi este debilă, nu vreau această întrebare.”
  • 42:31 - 42:37
    Votul alb transmite mesajele: „Plecaţi acasă cu întrebarea voastră.” sau „Trimiteţi aceşti candidaţi acasă şi daţi-mi alţi candidaţi.”
  • 42:38 - 42:44
    Şi totuşi votul alb este interpretat astăzi ca fiind nul, este amestecat cu voturile nule şi aruncat la gunoi!
  • 42:44 - 42:51
    Este revoltător! De ce? Cine a scris aceste reguli? Cine a scris regulile care amestecă votul alb cu voturile nule?
  • 42:51 - 42:54
    Aleşii! Este normal ca ei să scrie aşa ceva.
  • 42:55 - 43:00
    Aproape că nu putem să fim suparăţi pe ei: este vina noastră pentru că am lăsat aleşii să scrie constituţia.
  • 43:00 - 43:07
    Este doar vina noastră. Insist. Este vina noastră, a fiecăruia, a mea, pentru că i-am lăsat să facă asta.
  • 43:07 - 43:09
    Nu ar trebui să îi lăsam pe aleşi să scrie constituţia.
  • 43:09 - 43:13
    Dacă îi lăsam, nu vor respecta votul alb, nu vor scrie referendumul de iniţiativă populară,
  • 43:13 - 43:21
    nu vor scrie mandate scurte şi fără a putea fi înnoite, evident că nu vor scrie cel puţin o cameră din două trase la sorţi sau două camere trase la sorţi,
  • 43:21 - 43:26
    nu vor scrie juraţii dintre cetăţeni, nu vor scrie toate instituţiile de care avem nevoie.
  • 43:26 - 43:29
    Bine, aici, la sfârşit, anticipez, dar de fapt acest lucru iradiază de peste tot:
  • 43:29 - 43:36
    Nu oamenii care deţin puterea trebuie să scrie regulile puterii, nu este meseria politicienilor, nu oamenii de partid trebuie să scrie regulile puterii.
  • 43:36 - 43:38
    Chiar dacă este vorba de partidul de care vă place.
  • 43:38 - 43:42
    Înţelegeţi, analizaţi cu atenţie, dacă faceţi parte dintr-un partid. (Puteţi
  • 43:42 - 43:46
    face parte dintr-unul; cum nu avem decât acest subiect pentru a ne contrazice, evident, nu vă voi reproşa acest lucru.)
  • 43:46 - 43:56
    Dar ceea ce voiam să spun, ceea ce trebuie înţeles este că indiferent care ar fi partidul vostru, trebuie să înţelegeţi că dacă aspiraţi la putere, ei bine, onoarea voastră consistă în a NU scrie Constituţia.
  • 43:56 - 44:04
    Şi dacă aspiraţi la putere şi în acelaşi timp vreţi să scrieţi Constituţia, sunteţi deja într-o derivă oligarhică: sunteţi deja pe cale să deveniţi un „hoţ de putere”.
  • 44:04 - 44:06
    Sunteţi pe cale să...
  • 44:06 - 44:10
    vă pregătiţi să fiţi şi judecător şi acuzat, să scrieţi regulile pentru voi înşişi şi să îi înşelaţi pe ceilalţi.
  • 44:10 - 44:12
    (în sală: acest lucru se întâmplă în cazul Constituţiei Europene)
  • 44:12 - 44:17
    europene, evident: europene, franceze. De Gaulle care a scris pentru el însuşi...
  • 44:17 - 44:22
    Nu, dar exemple sunt peste tot: dacă iei toate constituţiile din lume (mai puţin cea a Venezuelei, poate)
  • 44:22 - 44:28
    şi bineînţeles mai puţin cea a Atenei, care a fost scrisă de Solon, Clistene... Solon a scris regulile şi apoi a plecat,
  • 44:28 - 44:33
    a plecat pentru 10 ani. Deci nu a scris regulile pentru el însuşi. Şi, ca din întâmplare, a scris o democraţie.
  • 44:35 - 44:39
    Deci, urmarea...
  • 44:40 - 44:43
    Acestea sunt controalele de dinainte. Controalele de după sunt uşor de înţeles:
  • 44:43 - 44:45
    cei traşi la sorţi erau revocabili.
  • 44:45 - 44:53
    Dacă ne dăm seama că unul dintre cei traşi la sorţi începe să cedeze, nu-şi mai face treaba cum trebuie în timpul mandatului, Adunarea poate în orice moment să îl revoce.
  • 44:53 - 45:00
    Deci iată, acest lucru este securizant, nu? Staţi aşa, aveţi acest lucru în cazul aleşilor? Iată, totuşi... Trebuie să înţelegem: acest lucru vine odată cu tragerea la sorţi.
  • 45:01 - 45:04
    Toate aceste controale se împacă bine cu tragerea la sorţi. Voi reveni asupra acestui lucru, cu o analiză.
  • 45:05 - 45:13
    Punctul comun al tuturor acestor lucruri este asumarea faptului că oamenii nu sunt buni.
  • 45:13 - 45:22
    Iată deci: asumăm conflictele, asumăm imperfecţiunea oamenilor, asumăm faptul că virtutea nu e naturală, nu e spontană, nu e înnăscută.
  • 45:22 - 45:28
    Asumăm toate acestea şi cum am înţeles şi asumat aceste lucruri, punem controale peste tot în instituţii.
  • 45:28 - 45:37
    După toate acestea, puteţi să vă ocupaţi mai puţin de ele. Voi mai reveni, dar veţi vedea că într-un final, acest sistem este mult mai robust pentru marile structuri, pentru taliile mari.
  • 45:37 - 45:42
    Dacă Europa ar fi construită după acest model, ei bine aţi putea să vă dezinteresaţi, pentru că ar fi controale peste tot.
  • 45:42 - 45:44
    Pe când acum, cu alegerile...
  • 45:45 - 45:46
    (în sală: am putea să ne interesăm într-adevăr)
  • 45:46 - 45:50
    Deci am putea să ne interesăm de instituţii. Adică am putea să facem ambele lucruri.
  • 45:50 - 45:56
    Vom reveni când vom vorbi despre una dintre obiecţii care consistă în a spune : „Da, dar tragerea la sorţi funcţiona bine pentru că erau puţini, avem alegeri acum pentru că suntem mulţi."
  • 45:56 - 46:03
    Este exact contrariul: pentru a utiliza alegerile, ar trebui să fim puţini, iar tragerea la sorţi funcţionează mai bine într-un sistem de mari dimensiuni.
  • 46:03 - 46:06
    Deci o instituţie protectoare: revocabilitatea, uşor de înţeles.
  • 46:06 - 46:11
    Justificarea faptelor, prezentarea unui raport la sfârşitul mandatului. Vă imaginaţi cum ar fi dacă aleşii voştrii ar face astfel?
  • 46:11 - 46:20
    Ei prezintă un raport explicând tot ceea ce au făcut. Ei sunt la putere un an şi după aceea, timp de şase luni, câteodată chiar timp de un an, îşi justifică acţiunile. A se justifica necesită mult timp.
  • 46:20 - 46:28
    De altfel, era necesar ca unii oameni să fie traşi la sorţi pentru a controla pe cei anterior traşi la sorţi. Se controlau toţi între ei.
  • 46:28 - 46:32
    Şi deci, timp de un an, ei trebuiau să explice de ce au făcut un lucru, de ce au făcut alt lucru...
  • 46:32 - 46:37
    Staţi aşa, acest lucru ne protejează de o mie de ori mai mult decât sistemul nostru actual, de o mie de ori!
  • 46:37 - 46:42
    Voi îmi spuneţi: „Şi dacă tragem la sorţi un ticălos?” Dar priviţi cât de multe controale există!
  • 46:42 - 46:46
    Vreau să spun că nu vom înlocui doar alegerile cu tragerea la sorţi. Ne vom gândi bine, nu suntem obligaţi să facem asta într-un mod prostesc.
  • 46:46 - 46:49
    Putem s-o facem aşa cum trebuie, adică gândindu-ne bine la asta.
  • 46:49 - 46:57
    Asta înseamnă că utilizăm tragerea la sorţi pentru că avem un obiectiv pe care vrem să îl atingem şi cum ne dăm seama că există inconveniente, creăm instituţiile care să se ocupe de aceste inconveniente.
  • 46:57 - 47:04
    După aceea, ansamblul este coerent şi mult mai isteţ pentru interesul general decât sistemul nostru actual.
  • 47:04 - 47:08
    Va favoriza mai puţin băncile, dar va fi mult mai bun pentru interesul general.
  • 47:08 - 47:12
    Ei bine, după părerea mea, băncile vor anticipa mişcarea noastră...
  • 47:12 - 47:20
    În orice caz iată şi ultima instituţie complementară tragerii la sorţi care face astfel încât să nu ne fie teamă de „ticăloşi”.
  • 47:20 - 47:31
    Chiar şi după aceea, după mandat, dacă ne dăm seama: „Dar staţi aşa, tipul ăsta a împins Adunarea la a invada o altă insulă şi am mâncat bătaie.
  • 47:31 - 47:35
    Deci ce-o să-i facem acestui individ?”
  • 47:35 - 47:50
    Deci instituţia se numea „Eisangelia” şi era posibilitatea de a acuza pe cineva în public. Asta înseamnă că oricine putea deveni un potenţial acuzator al unei persoane care a dăunat democraţiei.
  • 47:50 - 48:01
    Poate că va trebui să temperăm acest aspect. Eu vă dau doar nişte piste. Poate că va trebui să limităm controalele, pentru a nu imobiliza oamenii.
  • 48:02 - 48:05
    În orice caz, nu era de glumit cu instituţiile ateniene.
  • 48:05 - 48:20
    După încetarea mandatului, Adunarea putea schimba decizia spunând: „Nu, ceea ce am făcut a fost o prostie, revenim asupra acestui lucru”. Această procedură se numea „ Graphe para nomon” şi permitea revenirea asupra unei decizii luate în trecut şi schimbarea ei.
  • 48:20 - 48:21
    (în sală: „Cum???”)
  • 48:21 - 48:36
    Da, exact. Societatea ateniană a construit instituţii care îi permiteau, ca fiecărei fiinţe vii, să ia decizii ştiind că poate să se înşele şi să schimbe aceste decizii după aceea.
  • 48:36 - 48:46
    Ei au fabricat un corp capabil ca oricare fiinţă vie să se corecteze şi să se răzgândească, să se adapteze în timp.
  • 48:46 - 48:50
    Este un sistem atât de isteţ...
  • 48:50 - 49:04
    Bun, în orice caz acest sistem este mult mai protector decât sistemele noastre actuale şi ţinând cont de rezultat – desincronizarea puterii economice de puterea politică, fapt absolut decisiv pentru prosperitatea şi pentru binele comun...
  • 49:04 - 49:07
    ar putea, ar trebui testat!
  • 49:07 - 49:12
    A doua parte a ceea ce vreau să vă spun se referă la obiecţii şi contraargumente.
  • 49:12 - 49:15
    Există patru sau cinci obiecţii curente.
  • 49:17 - 49:19
    Prima obiecţie este:
  • 49:19 - 49:21
    „Dar vom pune ticăloşi la putere
  • 49:23 - 49:31
    cu sistemul vostru! Vom pune la putere netrebnici, retardaţi, ticăloşi.”
  • 49:32 - 49:35
    Nu este aşa: mai întâi, ei nu vor avea puterea:
  • 49:35 - 49:40
    cei pe care îi trageţi la sorţi nu vor avea puterea!
  • 49:40 - 49:44
    Nu reprezentanţii exercită puterea ci Adunarea!
  • 49:44 - 49:46
    Reprezentanţii doar ne ajută.
  • 49:46 - 49:49
    Ei fac tot ceea ce Adunarea nu poate face:
  • 49:49 - 50:04
    ei prepară în fiecare zi programul, îl afişează, menţin ordinea la Adunare, execută decizii care ţin de politică sau de justiţie, se ocupă de tragerea la sorţi, de prezentarea rapoartelor la sfârşitul mandatelor şi eventual de pedepse.
  • 50:04 - 50:06
    Ei fac tot ceea ce Adunarea nu poate face ea însăşi.
  • 50:07 - 50:08
    De fapt ei sunt servitorii noştrii.
  • 50:08 - 50:10
    Nu stăpânii noştrii.
  • 50:10 - 50:12
    Cu alegerile, ne alegem stăpânii.
  • 50:12 - 50:15
    Cu tragerea la sorţi, spunem că nu avem nevoie de stăpâni.
  • 50:16 - 50:22
    Nu este deloc acelaşi lucru: nu este doar o procedură care se schimbă. O democraţie este ceva diferit de ceea ce cunoaştem azi.
  • 50:22 - 50:26
    Ceea ce cunoaştem noi azi consistă în a ne desemna proprii stăpâni.
  • 50:26 - 50:27
    (în sală: „pe care îi numim reprezentanţi”)
  • 50:27 - 50:32
    Şi care îşi spun ei înşişi că sunt reprezentanţii noştrii, pentru a ne înşela bineînţeles.
  • 50:32 - 50:35
    Vedeţi bine că ne înşeală, nu e nevoie să vă fac un desen.
  • 50:35 - 50:37
    Deci...
  • 50:38 - 50:48
    La obiecţia: „Dar vom desemna ticăloşi la conducere.”, mai întâi trebuie răspuns: 'Nu îi vom pune la conducere, nu cei traşi la sorţi vor deţine puterea.”
  • 50:48 - 50:52
    Şi apoi va trebui răspuns: „Avem o mulţime de instituţii care vor filtra ticăloşii.”
  • 50:52 - 50:56
    Există multe instituţii care ne debarasează de ticăloşi şi care îi pedepsesc.
  • 50:56 - 51:01
    Deci nu avem de ce să ne fie teamă. În fine, eu cred că nu are de ce să ne fie aşa teamă. Nu credeţi că alegerile pun la putere ticăloşi?
  • 51:01 - 51:04
    Se pare că alegerile aleg ticăloşii. Se pare că graţie alegerilor, cei mai răi guvernează.
  • 51:05 - 51:08
    De altfel...
  • 51:11 - 51:13
    eu...
  • 51:13 - 51:18
    eu cred că această carte... Cred că am vreo...
  • 51:20 - 51:23
    1500 sau 2000 de cărţi acasă, am multe cărţi, citesc enorm de mult.
  • 51:24 - 51:27
    Dar dacă ar fi să aleg o singură carte dintre toate......
  • 51:27 - 51:37
    ar fi această carte, o minune: „Propos sur le pouvoir” scrisă de Alain, o carte de căpătâi, o citiţi, o recitiţi...
  • 51:37 - 51:47
    Este inteligenţă pură, o carte foarte, foarte utilă. O adevărată carte care citită la adolescenţă, vă urmează pe parcursul întregii vieţi.
  • 51:47 - 51:49
    „Propos sur les pouvoirs” este o carte genială.
  • 51:49 - 51:54
    Una dintre ideile lui Alain este...
  • 51:55 - 51:59
    Şi veţi vedea, cartea e scrisă cu fraze scurte cu un subiect, predicat, complement. Este concisă şi are de toate.
  • 51:59 - 52:01
    Are totul pentru a condamna alegerile.
  • 52:01 - 52:03
    Pentru a condamna alegerile.
  • 52:03 - 52:08
    Înainte să găsesc idea tragerii la sorţi, am considerat fraza lui Alain despre care vă vorbeam ca fiind atât de adevărată! Eram toţi prinşi în capcană, nu exista o cale de ieşire.
  • 52:08 - 52:12
    Dar cu tragerea la sorţi, această idee a lui Alain nu mai este implacabilă. Deci ce spunea Alain?
  • 52:12 - 52:13
    El spunea:
  • 52:14 - 52:17
    „Oamenilor buni nu le pasă de guvernare.”
  • 52:18 - 52:21
    Este o manieră de a spune în franceza veche: „Ei nu vor să guverneze”.
  • 52:21 - 52:25
    „Oamenii buni nu doresc să guverneze.”
  • 52:25 - 52:27
    Totul este aici.
  • 52:27 - 52:30
    Cu alte cuvinte: cei mai rai guvernează.
  • 52:31 - 52:33
    Este adevărat,
  • 52:33 - 52:39
    dacă aveţi un sistem bazat pe alegeri, care se sprijină pe candidatură, atunci oamenii buni nu vor dori să fie candidaţi, deci nu vor candida.
  • 52:39 - 52:40
    Ei bine, nu veţi avea decât ticăloşi.
  • 52:41 - 52:44
    Ei bine, da, cei mai răi guvernează! Aici am ajuns!
  • 52:44 - 52:49
    În acest punct suntem, priviţi în jurul vostru: aveţi Paulson în guvernul Statelor Unite ale Americii.
  • 52:49 - 52:54
    Aveţi Paulson, Dick Cheney, Rumsfeld. Diabolici! Toţi!
  • 52:54 - 52:57
    Cei mai mari dintre ticăloşi.
  • 52:57 - 52:59
    (în sală: Obama nu-i mai bun)
  • 53:00 - 53:02
    Exact! (în sală: este balul vampirilor)
  • 53:03 - 53:11
    Şi în Franţa îl aveţi pe Sarcozy, în Italia îl aveţi pe Berlusconi, în Anglia îl aveţi pe Tony Blair. Peste tot, îi aveţi pe cei mai răi.
  • 53:12 - 53:14
    Cei mai răi...
  • 53:14 - 53:18
    Voiam să îi numesc „prostituate”, dar nu trebuie să îi numesc astfel, n-ar fi drăguţ faţă de prostituate.
  • 53:18 - 53:24
    Trebuie găsit un cuvânt mai grav, chiar dacă suntem toţi ca nişte prostituate, ne prostituăm toţi, chiar dacă nu facem expres...
  • 53:24 - 53:30
    Sunt nişte ticăloşi. Acesta e un cuvânt bun: ticăloşi.
  • 53:31 - 53:38
    Deci nu vom spune „prostituate” pentru că prostituatele sunt prietenele noastre; îi vom numi „ticăloşi”.
  • 53:38 - 53:40
    A doua obiecţie:
  • 53:40 - 53:46
    Veţi vedea că dacă veţi începe să jucaţi jocul pe care vi-l propun:
  • 53:46 - 53:54
    dacă sămânţa va germina în minţile voastre, dacă veţi planta voi înşişi seminţe, pentru că nu va funcţiona decât în acest fel,
  • 53:54 - 54:02
    vom fi din ce în ce mai mulţi, nu doar 40. Pentru că dacă rămânem la acest număr, nu vom schimba nimic.
  • 54:02 - 54:15
    Dacă, din contră, sămânţa pe care vă propun s-o cultivaţi, nu numai că o faceţi să crească şi îi puneţi apă şi îngrăşământ, citind şi consolidându-vă cunoştinţele,
  • 54:15 - 54:22
    ci o mai şi plantaţi în alte 40 de creiere, atunci totul va merge repede, foarte repede.
  • 54:22 - 54:30
    Obiecţiile de care vă vorbesc, trebuie să le cunoaşteţi şi apoi trebuie să cunoaşteţi cum să le respingeţi pentru că oamenii vă vor răspunde aceleaşi lucruri.
  • 54:30 - 54:32
    Deci cea de-a doua obiecţie este:
  • 54:36 - 54:43
    „Sunteţi pe cale să ne aplicaţi un sistem care mergea la scară mică,
  • 54:43 - 54:47
    dar astăzi, la scară mare, sistemul acesta nu funcţionează.”
  • 54:47 - 54:50
    Atunci, 2 minute, 2 minute!
  • 54:50 - 54:55
    Alegerile se bazează pe faptul că noi cunoaştem candidaţii, nu-i aşa?
  • 54:55 - 54:57
    Pentru că îi alegem, se presupune că îi cunoaştem!
  • 54:57 - 54:58
    (în sală: hmmm...)
  • 54:58 - 55:04
    Da, da! Ei bine, dacă nu-i aşa, cum poţi să alegi pe cineva dacă nu îl cunoşti?!
  • 55:04 - 55:12
    În mod intrinsec, alegerile spun că noi cunoaştem candidaţii, aleşii. Dacă nu îi cunoaştem, atunci alegerile sunt o bătaie de joc.
  • 55:12 - 55:27
    Şi nu e totul! Pentru că alegerile sunt considerate a fi singura contra-putere, pentru că singurul mod de a pedepsi aleşii atunci când greşesc este de a nu-i alege din nou, asta înseamnă că ştim cel puţin ce-au făcut în timpul mandatului.
  • 55:28 - 55:33
    Toate acestea sunt o mare bătaie de joc atât la nivelul statului cat şi la nivelul Europei.
  • 55:33 - 55:41
    Îi cunoaşteţi pe oamenii pe care i-aţi ales la nivelul Europei? Deloc. I-aţi văzut de trei ori, cate 30 de secunde la televizor.
  • 55:41 - 55:45
    Şi apoi, acei aleşi sunt în Europa, departe, nu vedeţi nimic, nu cunoaşteţi nimic din ceea ce fac!
  • 55:45 - 55:48
    Deci alegerile nu sunt deloc adaptate la scară mare!
  • 55:48 - 55:50
    Ele sunt adaptate la scara mică:
  • 55:50 - 55:54
    comuna, de exemplu. Îl cunoaşteţi pe primar, îl vedeţi în fiecare zi,
  • 55:54 - 55:56
    puteţi să-i vorbiţi, el vă cunoaşte, voi îl cunoaşteţi...
  • 55:57 - 55:59
    Alegerile funcţionează bine la scară mică.
  • 56:00 - 56:17
    Şi cum alegerile pariază, pariu idealist şi nu realist, pe faptul că oamenii sunt virtuoşi, că aleşii devin ca prin miracol dumnezei, că sunt capabili să decidă, că sunt competenţi în ceea ce priveşte toate subiectele: energia nucleară, OMG-urile etc.
  • 56:17 - 56:25
    nu există nici un fel de controale. Pentru că, pare-se, aleşii sunt „reprezentanţii naţiunii”, deci avem încredere în ei.
  • 56:25 - 56:29
    Dar toate acestea sunt false atunci când alegerile sunt făcute la scară mare.
  • 56:29 - 56:41
    Vreau să spun: un organism de talie mare are nevoie de o mulţime de controale, are nevoie de a asuma faptul că oamenii nu sunt buni prin însăşi natura lor.
  • 56:41 - 56:48
    Ne trebuie controale peste tot! Bineînţeles că ne trebuie controale. Ah, aleşilor nu le plac controalele? Ei bine, asta e: nu ei ar trebui să decidă.
  • 56:48 - 56:49
    Nu contează: nu ei ar trebui să ia deciziile.
  • 56:49 - 56:53
    Ah, dacă ei sunt cei care iau deciziile, atunci ei nu vor pune nici un control. Priviţi la ce se întâmplă azi:
  • 56:53 - 56:54
    aleşii scriu constituţiile.
  • 56:54 - 56:58
    Ei bine, ei nu pun nici un control nicăieri. Este normal!
  • 56:58 - 57:00
    Asta se întâmplă din vina noastră pentru că îi lăsăm să scrie constituţiile.
  • 57:01 - 57:03
    Nu ei trebuie să scrie constituţiile.
  • 57:03 - 57:12
    Deci când vi se spune: „Mda, tragerea la sorţi mergea când erau puţini, într-o cetate mică şi nu merge la scară mare.”, puteţi răspunde că este exact contrariul.
  • 57:12 - 57:22
    O altă obiecţie pe care am reperat-o este: „Dar cu sistemul vostru, ne vom schimba opiniile tot timpul, nu vom avea niciodată acelaşi responsabil. Voi trageţi la sorţi în fiecare zi pe altcineva. Staţi puţin, dar vă schimbaţi opiniile zi de zi!
  • 57:22 - 57:29
    Cum veţi putea avea o politică pe termen lung? Cum veţi avea un fel de viziune a viitorului?...”
  • 57:29 - 57:37
    Ei vor să spună următorul lucru: „Cu tragerea la sorţi, o să aveţi tot felul de oameni, schimbaţi un om, schimbaţi politica, o să guvernaţi în zigzag."
  • 57:37 - 57:41
    Întâi şi-ntâi, de ce n-am guverna în zigzag? Tot ce e viu funcţionează în acest fel.
  • 57:41 - 57:48
    Luaţi orice copil care a învăţat că ceva e fierbinte. Data viitoare nu va mai pune mâna, el decide în zigzag: a pus mâna o dată, nu o va mai face a doua oară. Tot ce e viu funcţionează astfel.
  • 57:48 - 57:53
    De ce nu ar funcţiona astfel şi societatea modernă, cu o Adunare care se înşeală din când în când şi care dirijează în zigzag?
  • 57:53 - 58:02
    Acesta este deci primul răspuns la obiecţie. Trebuie subliniat faptul că nu ne vom schimba părerile tot timpul pentru că nu cei traşi la sorţi iau deciziile.
  • 58:02 - 58:05
    Nu cei traşi la sorţi decid ci Adunarea.
  • 58:05 - 58:08
    Iar Adunarea este stabilă, sunt aceiaşi oameni tot timpul.
  • 58:08 - 58:14
    Atenienii nu aveau o problemă de zigzag când luau decizii, aceiaşi oameni luau mereu deciziile.
  • 58:14 - 58:18
    Erau 30 de milioane şi doar 6000 la Adunare.
  • 58:18 - 58:23
    Deci oamenii nu erau la Adunare tot timpul, mai munceau şi din când în când mergeau la Adunare. Când aveau chef se duceau la Adunare.
  • 58:24 - 58:27
    Când aveaţi chef să mergeţi la Adunare, vă duceaţi şi dacă era plin, ei bine, reveneaţi a doua zi.
  • 58:27 - 58:31
    Dar la Adunare era mereu un grup, un corp de cetăţeni.
  • 58:31 - 58:42
    La Adunare vorbiţi despre problemele cetăţii: „Ce vom face, ar trebui să deschidem o mină aici?” sau „Ce vom face cu această bucată de pământ, cu mlaştina, o secăm sau nu?”.
  • 58:42 - 58:49
    După ce discutaţi despre aceste probleme la Adunare, când ieşiţi de acolo, vorbiţi despre asta cu alţi cetăţeni.
  • 58:49 - 58:54
    Şi astfel toată cetatea este impregnată în permanenţă cu problemele cetăţii.
  • 58:54 - 59:05
    Delegaţia nu este deloc imperativă. Nu este deloc o fatalitate faptul că aţi abandonat puterea voastră în mâinile aleşilor: aleşii au decis asta, nu voi.
  • 59:05 - 59:10
    V-aţi spus vreodată: „Eu ţin mai mult la alegeri şi renunţ deci la tragerea la sorţi?”
  • 59:10 - 59:12
    Nici măcar nu ştiaţi că tragerea la sorţi există...
  • 59:12 - 59:16
    Ce vreau să spun este că aleşii au decis că trebuie să îi alegem.
  • 59:16 - 59:18
    Deci nu e deloc o fatalitate.
  • 59:18 - 59:23
    Obiecţia „Ne-am schimba opiniile tot timpul.” nu este viabilă, după părerea mea.
  • 59:23 - 59:29
    Următoarea obiecţie: „Cu siguranţă veţi desemna la putere nişte incompetenţi. Trăim într-o lume complexă.
  • 59:29 - 59:39
    Ascultă, bătrâne, suntem în era nuclearului, este vorba totuşi de o geostrategie mondială, lucrurile sunt foarte, foarte complicate.
  • 59:39 - 59:41
    Deci veţi desemna la putere pe orişicine.
  • 59:42 - 59:44
    Veţi desemna nişte incompetenţi.”
  • 59:44 - 59:47
    Este o glumă oare? Credeţi că aleşii sunt competenţi?
  • 59:47 - 59:51
    Ştiţi câte bombe atomice au fost lansate în atmosferă? Da, da, în atmosferă!
  • 59:51 - 59:57
    Ştiţi de Fukushima, nişte aburi acolo, dar eu vă vorbesc de bombe atomice. (în sală: nu sunt doar nişte aburi)
  • 59:57 - 60:02
    Nu, nu, nu, am spus nişte aburi ca să fac o comparaţie. Ştiţi ce este o bombă atomică?
  • 60:02 - 60:08
    În atmosferă! Vă daţi seama ce murdărie radioactivă rămâne după lansarea unei bombe atomice? Ştiţi câte au fost lansate începând cu 1945?
  • 60:08 - 60:16
    Tocmai vorbeam de aleşi, ăştia responsabili, competenţi şi de oamenii care nu vor să desemneze la putere pe orişicine ci doar oameni competenţi care fac lucruri bune...
  • 60:16 - 60:18
    Lucruri rezonabile...
  • 60:18 - 60:19
    Câte bombe atomice?
  • 60:19 - 60:20
    Peste 2000!
  • 60:20 - 60:25
    2000 de bombe atomice în atmosferă! Şi sub pământ, în mare!
  • 60:25 - 60:27
    Direct acolo...pam, pam, pam!
  • 60:27 - 60:35
    Există o animaţie, un artist care a făcut o revizuire a tuturor exploziilor, fiecare cu data respectivă
  • 60:35 - 60:46
    într-un video care durează, nu ştiu, cam zece minute şi aveţi timpul care trece cam câte o secundă pentru fiecare lună care trece şi tot aşa, contează mai puţin asta...
  • 60:46 - 60:51
    şi la un moment dat aveţi prima bombă înainte de Hiroshima, undeva într-un deşert
  • 60:51 - 60:57
    al Americii de Nord şi apoi bum, bum, cele două bombe, Hiroshima şi Nagasaki, apoi totul devine calm...
  • 60:58 - 61:10
    şi după aceea iar încep bombe în deşert în America şi apoi, nu mai ştiu ordinea... Cred că începe şi URSS-ul cu bombele şi apoi le vezi peste tot.
  • 61:11 - 61:12
    Ştiţi că pentru a ajunge la 2000, avem nevoie de bombe multe, nu glumă.
  • 61:12 - 61:17
    Mici puncte roşii peste tot: ta, ta ta! Prin anii '60 nu se mai opresc!
  • 61:18 - 61:23
    Vi se spune că aleşii sunt responsabili, „cu cei traşi la sorţi, vă desemnaţi incompetenţi”.
  • 61:23 - 61:26
    Dar e o bătaie de joc!
  • 61:26 - 61:28
    (în sală: francezii au reuşit să se iradieze singuri)
  • 61:28 - 61:36
    Ei bine, da, în întregime, dar ajungem şi acolo. Dar când lansezi o bombă atomică, nu te iradiezi tu singur ci iradiezi toată planeta şi toate aceste particule radioactive rămân milioane de ani, în fine...
  • 61:36 - 61:41
    Ei bine, aici puteţi prelua ştafeta de la mine.
  • 61:42 - 61:44
    Aleşii pretind a fi competenţi?
  • 61:45 - 61:48
    Dar câte războaie au declanşat aleşii? Câte războaie?
  • 61:48 - 61:58
    Cine a aruncat milioane de litri de napalm şi pesticide peste Vietnam?
  • 61:58 - 62:00
    Cine, cine? Aleşii! Aleşii au făcut asta!
  • 62:01 - 62:05
    Staţi aşa, este abominabil ce-au făcut cu Vietnamul, cu adevărat abominabil!
  • 62:05 - 62:08
    Este nemaipomenit ce-au făcut Vietnamului.
  • 62:08 - 62:12
    Este extrem de revoltant ce-au făcut în Vietnam.
  • 62:12 - 62:16
    Aleşii au făcut acest lucru, oamenii "competenţi".
  • 62:16 - 62:20
    O Adunare populară ar fi făcut acelaşi lucru? Ei bine, nu cred că ar fi făcut asta.
  • 62:20 - 62:22
    Poate că da, dar nu sunt sigur deloc.
  • 62:23 - 62:25
    Şi când facem adunări de cetăţeni...
  • 62:25 - 62:34
    Veţi găsi în cartea „Puterea poporului”, de Sintomer, relatări despre ceea ce decid Adunările de cetăţeni traşi la sorţi.
  • 62:35 - 62:40
    De exemplu, în Mali, există o Adunare de cetăţeni traşi la sorţi care a analizat OMG-urile.
  • 62:40 - 62:45
    S-au tras la sorţi de pe listele electorale oameni care nu ştiau nimic despre OMG-uri. Nu ştiau nimic.
  • 62:45 - 62:57
    Aveaţi: casnice, sindicaliste, ţărani, avocaţi, oameni din toate meseriile, traşi la sorţi. Deci o adunare de oameni care nu cunoştea subiectul.
  • 62:57 - 63:07
    Şi apoi, timp de luni întregi (aveau bani pentru a face toate acestea, aveau locaţii pentru a primi oamenii), au chemat oameni de la Monsanto şi i-au întrebat: „După părerea voastră, de ce ar fi nevoie de OMG-uri?”
  • 63:08 - 63:10
    Şi atunci oamenii Monsanto-ului le-au explicat de ce avem nevoie de OMG-uri.
  • 63:10 - 63:14
    După asta, au chemat oameni ai Confederaţiei de Ţărani şi i-au întrebat: „De ce nu vreţi OMG-uri?” şi sindicaliştii au explicat de ce nu doreau OMG-uri.
  • 63:14 - 63:18
    Apoi au chemat oameni de la Bayer, un alt producător de cereale, care au explicat: „Ei bine, iată de ce vrem OMG-uri...”
  • 63:18 - 63:25
    Apoi au chemat ţărani din America Latină care utilizau OMG-uri de multă vreme şi i-au întrebat: „De ce aţi făcut asta?”
  • 63:25 - 63:30
    „Sunteţi mulţumiţi?”, „Sunteţi nemulţumiţi?”, „De ce continuaţi?”, „Aţi avut probleme?”, „Totul funcţionează bine?”...
  • 63:30 - 63:35
    Apoi au rechemat oamenii de la Monsanto şi le-au spus: „Aceşti oameni spun asta, ce le-aţi putea răspunde?”
  • 63:35 - 63:46
    Şi în acest timp, toată lumea îi privea, totul era difuzat la televizor, la radio, oamenii puteau fi prezenţi la faţa locului, cetăţenii puteau pune întrebări spunând: „Puneţi-i întrebarea asta, pentru că...” şi atunci spuneau: „Vom pune acum o întrebare sugerată de public...”.
  • 63:46 - 63:53
    Staţi aşa, după 6 luni, toţi aceşti oameni au devenit mai competenţi decât orice parlamentar din lume. Parlamentarii trebuie să trateze toate subiectele?! Dar e o glumă!
  • 63:53 - 63:55
    Aici oamenii s-au concentrat asupra unui singur subiect.
  • 63:55 - 64:01
    Ei nu sunt interesaţi, plătiţi de laboratoare, nu au ce realegere să-şi asigure, n-au fost finanţaţi de către nimeni.
  • 64:01 - 64:10
    Au o singură misiune, toată lumea îi priveşte, nu sunt experţi, vor deveni doar oameni informaţi, mai informaţi ca oricare alţii.
  • 64:11 - 64:14
    Acesta este un model de democraţie.
  • 64:14 - 64:17
    O democraţie... Instituţii care prevăd un Parlament tras la sorţi.
  • 64:17 - 64:21
    Oameni traşi la sorţi: care ştiu că trebuie să se informeze.
  • 64:21 - 64:25
    Este de o mie de ori mai bine în comparaţie cu alegerile care se dau mari şi cu aleşii care cred că ei sunt dumnezei.
  • 64:25 - 64:27
    Oamenii traşi la sorţi ştiu că nu sunt specialişti şi atunci ce fac?
  • 64:28 - 64:31
    În loc de a decide în locul altora, nu contează pe ce subiect al societăţii,
  • 64:31 - 64:36
    ştiind că mâine vor reveni înapoi în rândul populaţiei normale,
  • 64:36 - 64:44
    vor desemna cu ajutorul instituţiilor, o altă adunare trasă la sorţi care se va specializa în funcţie de problemele care apar.
  • 64:44 - 64:49
    Şi în funcţie de raportul făcut de către adunarea specializată, se va decide o lege sau alta.
  • 64:49 - 64:52
    Eventual, dacă există vreo îndoială, se poate lansa un referendum.
  • 64:52 - 64:55
    Asta înseamnă că toţi oamenii iau o decizie prin referendum.
  • 64:55 - 64:58
    Dar nu este acelaşi lucru. Înţelegeţi?
  • 64:58 - 65:04
    Într-un final, în ceea ce priveşte Adunarea din Mali, pe tema OMG-urilor, ea a decis să spună NU OGM-urilor, în unanimitate.
  • 65:05 - 65:16
    Deci asta spune ceva: NU în unanimitate. Nu, pentru că nu am înţeles la ce servesc. Nu suntem siguri că este un lucru bun şi nu avem dovezi că nu e periculos...
  • 65:16 - 65:19
    deci NU, în unanimitate.
  • 65:19 - 65:29
    Ei bine, nu ştiu, dar eu găsesc această experienţă mult mai convingătoare decât părerea unei bande de experţi care sunt plătiţi de către laboratoare (veridic), laboratoare care fabrică OMG-uri. Cred că în mod evident este mai bine.
  • 65:29 - 65:32
    Deci această poveste a competenţelor, nu e decât o porcărie.
  • 65:32 - 65:40
    Parlamentarul medic care tocmai a fost ales sau profesorul care tocmai a fost ales în ceea ce priveşte nuclearul, nu ştie nimic.
  • 65:40 - 65:49
    În ceea ce priveşte încălzirea globală, nu ştie nimic, nu mai mult decât ştiţi voi. Nu spun că e în mod definitiv incompetent, el va deveni competent când va începe să studieze un singur dosar.
  • 65:49 - 65:52
    Munca sa îl va face să devină competent. Şi este valabil pentru fiecare persoană trasă la sorţi.
  • 65:52 - 65:58
    Cei traşi la sorţi nu sunt competenţi pentru că au fost traşi la sorţi sau pentru că au fost aleşi: ei sunt competenţi pentru că muncesc.
  • 65:58 - 65:59
    Meseria lor îi va face să devină competenţi.
  • 66:00 - 66:05
    Deci obiecţia: „Vom desemna neapărat incompetenţi” este o prostie.
  • 66:05 - 66:07
    Aproape am terminat.
  • 66:07 - 66:14
    O altă obiecţie: „Modelul atenian era sclavagist, falocrat şi xenofob.”
  • 66:14 - 66:18
    Am păstrat ce-i mai bun pentru final. Pentru că vă veţi întâlni cu această obiecţie.
  • 66:18 - 66:22
    Vi se va spune:
  • 66:22 - 66:33
    „Democraţia ateniană era o oligarhie: priviţi, aveţi o mână de oameni care deţineau puterea şi restul erau sclavi, femei, meteci. O mână de oameni domina şi exploata majoritatea."
  • 66:34 - 66:35
    Staţi aşa, aşteptaţi:
  • 66:36 - 66:38
    ei trăiau într-o altă epocă...
  • 66:38 - 66:45
    Este un anacronism să îi judecăm cu valorile noastre de astăzi, când ei trăiau într-o altă epocă,
  • 66:46 - 66:49
    unde era imposibil să nu fii sclavagist. Era ceva foarte marginal.
  • 66:50 - 66:56
    Când toată lumea din jurul vostru este sclavagistă, în mod natural sunteţi pur şi simplu sclavagist, ca toată lumea.
  • 66:56 - 66:58
    (în sală: este ca şi cum am spune, noi avem căţei şi pisici)
  • 66:58 - 67:01
    Iată, da, este ca şi cum în viitor o să fim judecaţi pentru că am mâncat vaci...
  • 67:01 - 67:09
    Staţi aşa, este uşor de imaginat că va veni o zi (şi chiar cred că aşa se va întâmpla) când umanitatea va decide că a ucide un animal este ca şi cum ai ucide un om
  • 67:09 - 67:15
    şi că, de fapt, putem foarte bine să ne hrănim cu mâncare artificială care are acelaşi gust sau mai bun decât cel al cărnii.
  • 67:15 - 67:26
    De fiecare dată când mănânci acea bucată de vită artificială, făcuta cu petrol sau cine ştie ce altceva, va fi mai bună la gust decât cea mai bună coastă de vită pe care a mâncat-o vreodată cineva pe când manca adevărate coaste de vită.
  • 67:26 - 67:28
    Pur şi simplu nu vei mai avea nevoie să ucizi un animal.
  • 67:28 - 67:35
    Odată ce am inventat tehnologia necesară pentru a ne hrăni bine, având din plin toate proteinele, toate substanţele de care avem nevoie, fără a fi nevoie să omorâm animale,
  • 67:35 - 67:40
    în acea zi, a omorî un animal ar putea deveni o crimă, pentru că nu vom mai avea nevoie de carne.
  • 67:40 - 67:48
    În viitorul îndepărtat, oamenii vor judeca pe cei din ziua de azi spunând: „Ei omorau animale, era un masacru, un genocid continuu, priviţi taberele de concentrare,
  • 67:48 - 67:55
    priviţi bateriile, animalele în baterie care sunt asasinate şi înainte de a fi asasinate sunt torturate,
  • 67:55 - 67:58
    porcii din grajduri se mănâncă între ei...”
  • 67:58 - 68:05
    Când vom fi noi cei judecaţi, noi şi obiceiurile noastre, nepoţii noştrii ne vor întreba: „Ce făceai tu, bunicule, în timpul genocidului animalelor?”
  • 68:05 - 68:08
    Şi voi spune: „Ei bine, le mâncam, aşa cum făcea toată lumea.”
  • 68:08 - 68:12
    Şi, dacă vreţi, sclavagismul în Atena este cam acelaşi lucru.
  • 68:12 - 68:23
    Nu spun asta pentru a apăra sclavagismul, să nu facem pe-a proştii: nu sunt sclavagist! Nu sunt falocrat, nu spun că femeile nu trebuie să participe la viaţa politică. Când vă cer să vă concentraţi asupra unei teme, nu vă spun: „Trebuie să fiţi misogini."
  • 68:23 - 68:25
    Este evident că nu spun asta.
  • 68:25 - 68:34
    Înţelegeţi ce vreau să spun? Cel care mă critică astfel, spunând: „Dar luaţi apărarea unui regim sclavagist şi xenofob.”, mă ia drept un idiot.
  • 68:34 - 68:39
    Ma consideră un ticălos, mă insultă, este incredibil. Am pur şi simplu facultatea de a discerne.
  • 68:39 - 68:40
    (în sală: trebuie întrebat dacă poartă Nikes)
  • 68:41 - 68:45
    Da, iată, nu vom reproşa atenienilor că nu zboară cu avionul sau că nu poartă Nikes. Bun.
  • 68:45 - 68:49
    În orice caz, ceea ce voiam să vă spun e să-l priviţi pe cel care ridică această obiecţie:
  • 68:49 - 68:55
    „Pfff, democraţia ateniană, apăraţi un regim care era unul de sclavagişti.”
  • 68:56 - 68:58
    Să-i spuneţi: "Mă luaţi drept un imbecil?
  • 68:58 - 69:03
    Amestecaţi totul pentru că în sistemul ăsta e ceva care vă deranjează, care vă va face să ieşiţi la şomaj."
  • 69:03 - 69:05
    Pentru că în general aleşii sau sponsorii lor ridică această obiecţie.
  • 69:05 - 69:14
    Evident, ei sunt oamenii care vor pierde totul, care vor pierde puterea. Aleşii dar şi bogaţii care vor pierde cureaua de transmisie: aleşii-la-discreţia-lor.
  • 69:14 - 69:15
    Ei vor pierde totul cu tragerea la sorţi!
  • 69:15 - 69:20
    Deci au tot interesul să amestece lucrurile, murdăresc totul.
  • 69:20 - 69:22
    Şi vă spun: „Circulaţi, nu-i nimic de văzut aici.”
  • 69:22 - 69:26
    Dar mi se pare că este în interesul nostru să avem discernământ.
  • 69:26 - 69:31
    Când o parte a unui întreg nu e bună, asta nu înseamnă că întregul e cu totul rău.
  • 69:31 - 69:46
    Îmi pare rău dar politica partizană care consistă în a spune: „Eu am o linie politică şi toţi care nu sunt în conformitate strictă cu linia mea politică, îmi sunt duşmani.” este, după părerea mea, o închisoare a gândirii. Eu nu sunt astfel.
  • 69:46 - 69:55
    Vreau să spun că fiecare individ sau fiecare viaţă politică poate să fi comis erori, eventual erori grave, poate prezenta imperfecţiuni.
  • 69:55 - 70:01
    Şi pe lângă asta, chiar în cazul individului imperfect de ieri, acesta are o idee formidabilă care îmi serveşte în a construi o lume pacificatoare, armonia de astăzi.
  • 70:01 - 70:04
    Şi în ceea ce priveşte Atena, dacă aveţi discernământ...
  • 70:05 - 70:12
    Priviţi Atena. Sclavagismul era oare cel care făcea posibilă existenţa democraţiei?
  • 70:12 - 70:22
    Dacă răspundeţi: „Da, cu siguranţă democraţia a fost posibilă doar pentru că exista sclavagismul.”, atunci, ok, v-aş spune: „Deci este adevărat, este un sistem care poartă în el ceva de neacceptat, să-l lăsam baltă.”
  • 70:22 - 70:24
    Dar este adevărat?
  • 70:24 - 70:27
    Poate că era un pic adevărat atunci, dar astăzi nu e deloc adevărat.
  • 70:27 - 70:32
    Când spun „un pic adevărat”, mă refer la faptul că ei aveau timp să facă politică pentru că aveau sclavi.
  • 70:32 - 70:41
    Bărbaţii puteau să facă politică pentru că femeile se ocupau de casă, de gătit, de agricultură.
  • 70:41 - 70:42
    Este adevărat.
  • 70:43 - 70:57
    Dar astăzi, cu petrol, cu energiile fosile, cu maşini, avem sclavi din fier care înlocuiesc de o mie de ori mai multă muncă şi timp eliberat, în comparaţie cu sclavii din acea epocă.
  • 70:57 - 71:10
    Cu nişte maşini simple, am putea foarte bine să muncim mult mai puţin şi să avem timp de făcut politică. Şi de altfel nu numai politică: să filosofăm, să ne ocupăm de muzică, să conversăm, să jucăm jocuri...
  • 71:10 - 71:17
    Deci ceea ce vreau să spun este că sclavagismul, poate că făcea posibilă democraţia în acea epocă, însă astăzi nu avem absolut deloc nevoie de sclavagism pentru ca democraţia să funcţioneze.
  • 71:18 - 71:21
    Avem alte mijloace pentru a ne face timp pentru politică.
  • 71:21 - 71:27
    Ar trebui mai ales să ne debarasăm de cei mai mari paraziţi ai noştri, pentru că din cauză că ei ne fură mereu mii de miliarde în fiecare an, suntem obligaţi să muncim atât.
  • 71:27 - 71:39
    Dacă bogăţiile pe care le creăm din activităţile noastre, din industria noastră, din eforturile noastre, dacă le-am repartiza în mod corect fără ca acei câţiva privilegiaţi să ni le fure, am avea nevoie să muncim mult mai puţin.
  • 71:39 - 71:41
    Mult, mult mai puţin, de genul 2 zile pe săptămână.
  • 71:42 - 71:44
    Şi ieşirea la pensie la 50 de ani, da!
  • 71:44 - 71:47
    Şi da, ajunge doar să ne debarasăm de paraziţii noştri.
  • 71:47 - 71:56
    Dar atenţie, nu micii paraziţi. Nu cerşetorii care fură o motoretă, acesta nu e parazitism, e nimic.
  • 71:56 - 72:01
    Vă vorbesc de marii paraziţi. Paraziţi care vă fură mii de miliarde, adevăraţii paraziţi. De aceştia trebuie să ne ocupăm mai întâi.
  • 72:01 - 72:03
    (în sală: obezii financiari)
  • 72:03 - 72:06
    Da, iată: obezii financiari.
  • 72:06 - 72:15
    Deci obiecţia: „Modelul atenian este sclavagist, falocrat, xenofob.”, eu o găsesc în afara subiectului.
  • 72:15 - 72:17
    Dacă mă gândesc mai bine...
  • 72:18 - 72:26
    Ce anume ne permite să fim siguri că va funcţiona mereu astfel?
  • 72:26 - 72:35
    Cum se face că un sistem în care ne desemnăm reprezentanţii, cei care ne ajută să exercităm puterea, prin tragerea la sorţi,
  • 72:35 - 72:40
    cum se face că acest sistem desincronizează puterea politică de puterea economică?
  • 72:40 - 72:44
    Şi cum se face că acest lucru ne protejează cel mai bine împotriva abuzurilor de putere?
  • 72:44 - 72:55
    Şi cum se face că, din contră, alegerile nu numai că fac abuzurile de putere posibile dar le fac şi imposibil de pedepsit şi selecţionează aproape tot timpul numai pe cei mai răi?
  • 72:55 - 73:03
    Ei bine, mi se pare că (am vorbit deja puţin despre asta, dar este momentul să mai vorbim încă, deoarece am ajuns acum, aproape de final, la punctul esenţial),
  • 73:04 - 73:06
    mi se pare că alegerile se sprijină pe un mit,
  • 73:06 - 73:15
    pe o istorioară care ni s-a povestit şi care nu corespunde deloc realităţii, care este contrazisă prin fapte, adică toate faptele demonstrează contrariul.
  • 73:15 - 73:18
    Mitul alegerilor este că:
  • 73:18 - 73:26
    „noi suntem capabili de a ne alege stăpâni buni şi pentru că i-am ales, ei vor fi buni."
  • 73:26 - 73:29
    Acesta este un mit: nu funcţionează.
  • 73:29 - 73:39
    Experienta ne arată că atunci când testăm alegerile (dar pe 200 de ani, multă vreme), când testăm alegerile în toate ţările din lume, în toate epocile,
  • 73:39 - 73:45
    alegerile nu aduc la putere decât pe cei mai bogaţi sau pe servitorii celor mai bogaţi.
  • 73:46 - 73:47
    (în sală: la asta servesc)
  • 73:47 - 73:58
    Acum nu ştiu dacă alegerile servesc la asta, pentru că nu sunt sigur că Siyes şi Madison au vrut un guvernământ de bogaţi. Ei au vrut poate un guvernământ al celor buni, aristocraţi, adevăraţii „aristos”.
  • 73:58 - 74:05
    Dar nu îi acuz că ar fi complotat, că ar fi ştiut de la început. De altfel, nu mai contează.
  • 74:05 - 74:08
    Rezultatul este că...
  • 74:08 - 74:14
    alegerile permit celor bogaţi să cumpere puterea aşa cum am cumpăra noi o maşină.
  • 74:14 - 74:18
    Nu vorbesc de orice fel de bogaţi. Noi toţi suntem bogaţi în comparaţie cu cei care sunt mai săraci decât noi.
  • 74:19 - 74:23
    Vă vorbesc de cei ultra-bogaţi, vă vorbesc despre hiper-clasa oamenilor extrem de bogaţi.
  • 74:24 - 74:29
    Voi sunteţi capabili să corupeţi pe cineva? Ei bine, nu, chiar dacă sunteţi bogaţi în comparaţie cu anumiţi săraci.
  • 74:29 - 74:37
    Nu, nu, nu ne jucăm cu cuvintele. Aici vă vorbesc de cei bogaţi, capabili de a corupe pe cineva. Deci pentru a fi capabil de a corupe pe cineva, îţi trebuie mulţi bani.
  • 74:37 - 74:54
    Priviţi alegerile, cu jocurile campaniei electorale, cu achiziţionarea presei scrise şi audiovizuale, deci cu posibilitatea de a fabrica opinia, de a influenţa opinia până la punctul de a o fabrica...
  • 74:54 - 75:02
    Cred că am vreo 20 sau 30 de cărţi care vorbesc despre manipulările prin media. Este incredibil cum tehnicile de manipulare devin o ştiinţă exactă.
  • 75:02 - 75:05
    Deci alegerile permit celor mai bogaţi să cumpere puterea.
  • 75:05 - 75:09
    Alegerile permit bogaţilor d.p.d.v. economic, să cumpere puterea politică.
  • 75:09 - 75:12
    Şi alegerile permit sincronizarea lor.
  • 75:12 - 75:15
    Alegerile sunt cele care ne fac neputincioşi din punct de vedere politic.
  • 75:15 - 75:25
    Alegerile Adunării Constituante au făcut în aşa fel încât oamenii puterii îşi scriu reguli pentru ei înşişi, reguli care fac ca totul să se joace înafara razei noastre de acţiune.
  • 75:25 - 75:29
    Escrocheria politică este aceea de a ne face să credem că regimul actual este o democraţie.
  • 75:29 - 75:40
    Totuşi... Vă daţi seama? Bun, s-a scurs o oră de când vă vorbesc, dar vă daţi seama acum de enormitatea sau de diferenţa care există între numele pe care îl dăm regimului nostru actual şi ceea ce este el cu adevărat?
  • 75:41 - 75:47
    Înţelegeţi că aici este capcana. Asta este: nu reuşim să fabricăm alternativa.
  • 75:47 - 75:53
    Ştiţi, există o imagine care îmi place, nu vorbesc în textul acesta de ea, dar mi-a venit acum în minte.
  • 75:53 - 76:02
    Ţine de şefii indieni. Indienii din America trăiau în societăţi cu şefi, dar care nu aveau nici o putere.
  • 76:02 - 76:07
    Este amuzant, Pierre Clastres explică totul.
  • 76:07 - 76:14
    El a trăit cu ei şi lucrările lui de antropolog sunt interesante pentru că
  • 76:14 - 76:21
    indienii ştiau că trebuie să le fie teamă de şef, un pic ca şi atenienii.
  • 76:21 - 76:25
    Şi deci indienii s-au descurcat altfel cu şefii:
  • 76:25 - 76:32
    au făcut un fotoliu mare de şef, au luat un om, l-au desemnat, el nu putea refuza şi dacă refuza, era omorât, deci accepta.
  • 76:32 - 76:35
    Şi l-au pus pe acest om în fotoliul de şef.
  • 76:35 - 76:38
    Dar acest şef n-are nici o putere.
  • 76:38 - 76:40
    Are doar puterea de a vorbi.
  • 76:40 - 76:46
    Şi el vorbea, vorbea tot timpul şi în timp ce el vorbea, oamenii treceau prin faţa lui, nu îl ascultau.
  • 76:46 - 76:51
    Îl dispreţuiau, îl neglijau. El tot vorbea şi lumea trecea fără să-l asculte.
  • 76:51 - 76:57
    Şi treaba lui de şef indian, era să ţină locul de şef cald pentru ca un alt om să nu poată să se aşeze şi să devină şef fără acordul tuturor.
  • 76:58 - 77:06
    Este amuzant. Ei ştiau bine ceea ce nu voiau. Ei ştiau că toţi oamenii au tendinţa de a deveni şefi, de a deveni lideri.
  • 77:07 - 77:14
    Pentru a se proteja de aceştia, ei aveau un loc de şef, ocupat de un ins pe care-l puneau acolo, dar fără să-i dea vreo putere, trebuia chiar ca el să facă cadouri celorlalţi!
  • 77:14 - 77:22
    Vă jur că este adevărat: şeful trebuia să facă cadouri poporului său şi când oamenii nu erau mulţumiţi, el plătea, el îşi risca pielea.
  • 77:23 - 77:29
    N-aveau încredere în şefi! Şi este amuzant cum au găsit ei o soluţie pentru a nu fi înşelaţi de hoţii de putere.
  • 77:30 - 77:35
    Ei bine, am putea spune noi că suntem astfel de victime, cu oamenii care aspiră la putere, care vor să ocupe locul şefului, oameni
  • 77:35 - 77:41
    care au clădit un sistem care nu este democraţia, oameni care au totul pentru a le fi teamă de democraţie.
  • 77:41 - 77:43
    Oligarhii au totul pentru a le fi teamă de democraţie.
  • 77:43 - 77:46
    Dacă democraţia vede lumina zilei, s-a terminat pentru ei,
  • 77:47 - 77:49
    ei nu mai au puterea şi nu mai pot abuza de ea.
  • 77:50 - 77:52
    Atunci ce fac ei?
  • 77:52 - 77:57
    Cum numesc ei sistemul lor detestabil, injust?
  • 77:57 - 78:00
    Ei bine, este acelaşi lucru ca şi în cazul indienilor, numai că în sensul invers:
  • 78:00 - 78:03
    Adică ei ne ţin la distanţă cu acest cuvânt,
  • 78:03 - 78:07
    când ei numesc democraţie sistemul care este exact contrariul ei.
  • 78:07 - 78:10
    Cum să facem noi, pentru a rezista?
  • 78:10 - 78:13
    Am pierdut un cuvânt-cheie.
  • 78:13 - 78:21
    Revin la Franck Lepage de care vă vorbeam mai înainte: Lepage şi oamenii „du Pavé” au făcut o lucrare pe tema cuvintelor, care este absolut genială.
  • 78:21 - 78:30
    Regăsim nouvorba, novlimba. Cunoaşteţi Orwell şi lucrarea pe care a scris-o despre statul totalitar care ne domină prin cuvinte,
  • 78:30 - 78:34
    retrăgându-ne din vocabular cuvintele capabile să desemneze duşmanul...
  • 78:34 - 78:46
    Retrăgându-ne aceste cuvinte, incriminându-le, ridiculizându-le, înlocuindu-le cu altele, inofensive, un oligarh se pune la adăpost de orice lovitură.
  • 78:46 - 78:50
    Ceea ce face Orwell este să updateze această novlimbă.
  • 78:50 - 78:56
    Banda veselă a lui Franck Lepage este cu adevărat o bandă de oameni formidabili.
  • 78:56 - 78:58
    Se numeşte "Le Pavé".
  • 78:58 - 79:07
    Tastaţi în Google "Le Pavé" şi o să daţi de un site cu filme şi alte resurse care nu încetează să se înmulţească.
  • 79:07 - 79:12
    Mergeţi să vedeţi filmele lui Franck Lepage şi apoi cele ale bandei sale, se merită.
  • 79:12 - 79:14
    O altă obiecţie pe care o veţi auzi adesea:
  • 79:15 - 79:20
    „Oare sistemul va funcţiona cu media care aparţine oligarhilor?”
  • 79:21 - 79:26
    Într-adevăr, ştiţi că 3/4 din presa franceză aparţin a doi vânzători de tunuri şi a unui vânzător de beton.
  • 79:26 - 79:32
    De ce Rothchild cumpără "Libération"? Nu pentru a câştiga bani. Nu câştigă din asta, pierde.
  • 79:32 - 79:40
    De ce o altă bancă a cumpărat „Le Monde”? De ce o altă bancă a cumpărat „Le Nouvel Obs” şi "Inrockuptibles"?
  • 79:40 - 79:42
    De ce băncile cumpără ziare?
  • 79:42 - 79:45
    De ce vânzătorii de tunuri cumpără ziare şi televiziuni?
  • 79:45 - 79:47
    De ce fabricanţii cumpără televiziuni?
  • 79:47 - 79:51
    Nu pentru a câştiga bani, nu e adevărat, nu credeţi asta.
  • 79:51 - 80:04
    Este pentru a manipula. Pentru a manipula, pentru că într-un sistem cu alegeri, cum vă alegeţi candidaţii, este foarte important să stăpâniţi accesul la candidatura vizibilă, adică singura care va putea fi aleasă.
  • 80:04 - 80:08
    Răspunsul la această obiecţie este că:
  • 80:08 - 80:10
    vă reamintesc,
  • 80:10 - 80:20
    sursa tuturor neputinţelor noastre politice, cauza cauzelor, rezidă în faptul că cei care scriu astăzi constituţia nu ar trebui să o scrie deoarece au un interes personal, contrar interesului nostru.
  • 80:20 - 80:22
    (contrar interesului celor mai numeroşi)
  • 80:23 - 80:34
    Soluţia vine cu tragerea la sorţi a unei Adunări Constituante care va fi dezinteresată, nu numai pentru că va fi trasă la sorţi, dar pentru că, în plus, va fi ineligibilă instituţiilor pe care ea le scrie.
  • 80:34 - 80:42
    Eu cred că această Adunare Constituantă trasă la sorţi va pune capăt situaţiei mediatice.
  • 80:43 - 80:51
    Ea va prevede instituţii care nu numai că vor avea o putere legislativă, cum Montesquieu prevedea,
  • 80:51 - 81:01
    dar şi o putere executivă (şi nu vom utiliza cuvântul „guvern” pentru că e o capcană) care se va supune ordinelor Adunării, care va fi servilă.
  • 81:01 - 81:04
    Când spunem „guvern”, suntem deja prostiţi cu cuvinte
  • 81:04 - 81:08
    deoarece guvernul este totul: el decide, el aplică, el judecă.
  • 81:09 - 81:12
    Deci nu trebuie să acceptăm cuvântul "guvern".
  • 81:12 - 81:16
    O constituţie bună nu permite stabilirea unui guvern ci a unui executiv.
  • 81:16 - 81:19
    Montesquieu a scris despre separarea puterilor:
  • 81:19 - 81:23
    „Tu, tu scrii legile, tu eşti Parlamentul, dar nu le execuţi.
  • 81:23 - 81:28
    Tu, tu eşti Executivul, tu execuţi legile, tu ai forţă armată, dar nu tu scrii legile.
  • 81:28 - 81:34
    Şi apoi, tu, tu eşti Judecătorul: când îşi fac de cap, tu îi pedepseşti şi tu te ocupi de litigiile între cetăţeni.”
  • 81:34 - 81:39
    Triunghiul acestor puteri bine separate, acţionând ca şi contra-puteri, face în aşa fel încât nimeni nu e capabil de a deveni tiranic.
  • 81:39 - 81:46
    Este o idee cu adevărat isteaţă. Aproape completă, pentru că el n-a prevăzut televiziunea, pentru că nu o cunoştea. Cum nu avea televizor, Montesquieu a uitat de media.
  • 81:47 - 81:52
    Dar noi nu suntem obligaţi să ne limităm la ceea ce gândea Montesquieu.
  • 81:52 - 82:05
    Ştim bine, noi, că media este o putere încă şi mai importantă decât Parlamentul şi deci vom pune media sub control, sub control democratic, cu juraţi cetăţeni traşi la sorţi care verifică dacă totul se petrece aşa cum trebuie.
  • 82:05 - 82:11
    Vom verifica şi vom interzice oricărei întreprinderi să fie în acelaşi timp şi întreprindere şi
  • 82:11 - 82:20
    deţinătoare de media. Ceea ce voiam să spun în legătură cu obiecţia „media vândută bogaţilor” este că democraţia este un întreg, un ansamblu de instituţii şi media, de asemenea, trebuie să facă obiectul unor controale.
  • 82:20 - 82:23
    Dar ei nu vă vor lăsa să faceţi nici o bucăţică din toate acestea.
  • 82:23 - 82:30
    Ceea ce vreau să spun e că acest proiect, un proiect de democraţie adevărată, nu ne vor lăsa nicicând să îl facem.
  • 82:30 - 82:37
    Nu vom reuşi să facem asta fiind drăguţi. Nu le vom cere permisiunea şi ei nu vor spune „da”. Nu se va întâmpla astfel.
  • 82:38 - 82:44
    Deci când veţi schimba lucrurile, ei bine, veţi schimba în acelaşi timp şi instituţiile care ţin de media.
  • 82:44 - 82:48
    Şi după părerea mea, nu e doar asta: va trebui să ne gândim şi la monedă.
  • 82:48 - 83:00
    Adică va trebui să ne gândim la creaţia monetară în aceste instituţii. Montesquieu nu a vorbit de monedă, pentru că aceasta abia era instituită. Montesquieu trăia în secolul al XVIII-lea, nu putea vedea încă proiectul bancherilor privaţi de a controla puterea publică.
  • 83:00 - 83:04
    Nu se vedea încă formarea problemei puterii bancare.
  • 83:04 - 83:09
    Se utiliza deja moneda, dar nu se vedea nici un pericol, deci nu s-a discutat despre asta. Dar astăzi...
  • 83:10 - 83:18
    Astăzi, în instituţii, dacă nu prevedem problema, soluţia, protecţia, controlul autorităţilor monetare,
  • 83:18 - 83:22
    dacă nu prevedem toate acestea, suntem proşti tare. Trebuie să ne gândim la asta.
  • 83:22 - 83:26
    Evident, dacă scriem instituţii noi, Adunarea Constituantă se va gândi la problema monetară.
  • 83:26 - 83:29
    O frază pentru a termina.
  • 83:29 - 83:30
    Dacă...
  • 83:31 - 83:34
    Dacă înţeleg...
  • 83:35 - 83:37
    că un fabricant,
  • 83:37 - 83:38
    că un bancher,
  • 83:38 - 83:42
    că un oligarh vrea să apere alegerile cu preţul vieţii,
  • 83:42 - 83:46
    (Şi înţeleg: este un mijloc care îi permite să cumpere puterea, este logic.
  • 83:47 - 83:51
    Nici măcar nu sunt supărat pe el, e în rolul său, e normal.)
  • 83:51 - 83:57
    nu pot înţelege cum militanţi (de stânga sau de dreapta), care sunt umanişti...
  • 83:57 - 84:07
    (Pentru că există o mulţime de oameni de dreapta care caută o societate liniştită. Este totuşi o societate un pic mai violentă decât una de stânga, dar nici oamenii de stânga nu-şi dau seama că sunt şi ei un pic violenţi.
  • 84:07 - 84:09
    Nu îi departajez, mi-e totuna.)
  • 84:09 - 84:15
    Dar când umaniştii de toate felurile caută să instaureze o societate pacificatoare,
  • 84:17 - 84:20
    cu cât mai puţine nedreptăţi posibile,
  • 84:20 - 84:24
    (asta înseamnă cu inegalităţi, dar care corespund eforturilor fiecăruia;
  • 84:24 - 84:30
    adică e posibil să existe inegalităţi, dar în funcţie de eforturi: cel care face o grămadă de eforturi este mai bine tratat decât cel care nu face nici un efort.)
  • 84:31 - 84:38
    când toţi aceşti militanţi de toate felurile care caută o societate pacificatoare, dreaptă, apară alegerile în ciuda eşecului permanent, în ciuda atâtor vise zdrobite
  • 84:38 - 84:40
    şi refuză tragerea la sorţi, asta mă depăşeşte.
  • 84:40 - 84:47
    Când vorbesc cu prietenii mei de tragerea la sorţi, ei spun: „Nu, nu, dar...”, deoarece ei sunt în diferite partide şi nu-şi pot imagina un astfel de sistem.
  • 84:47 - 84:49
    Ei tot încearcă să persiste.
  • 84:49 - 84:52
    Toţi aceşti oameni la un loc,
  • 84:52 - 85:01
    continuă să venereze alegerile ca pe o vacă sacră, sufragiul universal şi continuă să urască sau să dispreţuiască tragerea la sorţi,
  • 85:02 - 85:08
    când sunt 400 de ani (200 de ani de tragere la sorţi + 200 de ani de alegeri), 400 de ani de fapte care arată că se înşeală!
  • 85:08 - 85:10
    Este un refuz al realităţii.
  • 85:10 - 85:13
    Pe patronul de supermarket îl înţeleg.
  • 85:14 - 85:19
    Pe militantul umanist, nu îl înţeleg. Asta îmi pare de neînţeles.
  • 85:19 - 85:26
    (Pentru mai multe informaţii, vizitaţi http://etienne.chouard.free.fr/Europe/tirageausort.php)
Title:
Étienne Chouard - Tragerea la sorţi ca armă politică trainică împotriva oligarhiei
Description:

http://www.culture-libre.info
more » « less
Video Language:
French

Romanian subtitles

Revisions

Our website uses cookies for analysis purposes.