-
Când am fost invitat să țin
această conferință acum două luni,
-
am discutat mai multe titluri
împreună cu organizatorii
-
și s-au discutat multe variante.
-
Dar nimeni n-a sugerat titlul
„Învingerea Ebolei”
-
Motivul e că acum două luni
cazurile de Ebola creșteau exponențial
-
și se extindeau pe zone geografice
mai vaste decât am văzut vreodată
-
și lumea era terifiată, îngrijorată
și alarmată de această boală,
-
cum nu s-a mai întâmplat
în istoria recentă.
-
Dar astăzi vă pot vorbi despre
învingerea Ebolei
-
mulțumită unor oameni
de care n-ați auzit niciodată,
-
oameni ca Peter Clement, un doctor
liberian care lucrează în regiunea Lofa,
-
un loc de care mulți
nici n-aţi auzit, din Liberia.
-
Motivul pentru care Lofa
e atât de importantă
-
e că acum aproape cinci luni,
-
când epidemia abia începea să se extindă,
-
Lofa era chiar în epicentrul
acestei epidemii.
-
Atunci, MSF și centrul
de tratament de acolo
-
consultau zeci de pacienți zilnic
-
și acești pacienți, aceste comunități
deveneau din ce în ce mai speriate
-
cu trecerea timpului de această boală
și de ce le făcea familiilor lor,
-
comunităților, copiilor și rudelor.
-
Așa că Peter Clement a fost trimis
să conducă 12 ore pe un drum dificil
-
din Monrovia, capitala, în Lofa
-
să încerce să țină sub control
epidemia care se extindea acolo.
-
Când a ajuns, Peter a fost întâmpinat
de teroarea de care v-am spus.
-
Așa că a stat de vorbă cu liderii locali.
-
Ceea ce a auzit era dureros.
-
A auzit despre devastarea și disperarea
-
oamenilor afectați de boală.
-
A auzit povești cumplite
-
nu doar despre răul pe care
Ebola l-a făcut indivizilor,
-
ci și despre ce le-a făcut
familiilor și comunităților.
-
I-a ascultat pe conducătorii locali
care i-au spus:
-
„Când copiii noștri
sunt bolnavi, pe moarte,
-
nu le putem fi alături
când au cel mai mult nevoie.
-
Când rudele noastre mor,
nu le putem îngriji după tradiție.
-
Nu ne e permis să le spălăm
trupurile și să-i înmormântăm
-
așa cum cer comunitățile și
ritualurile noastre.”
-
Din acest motiv,
erau tulburați și alarmați
-
văzând cu ochii lor extinderea epidemiei.
-
Localnicii s-au răzbunat pe medicii
care veniseră acolo,
-
eroii care veniseră să ajute
la salvarea comunității,
-
să lucreze cu comunitatea,
dar nu aveau acces la ei.
-
Apoi Peter le-a explicat
liderilor situația.
-
Liderii au ascultat.
Și-au schimbat perspectiva.
-
Peter le-a explicat ce e Ebola.
Le-a explicat ce e această boală,
-
ce le face comunităților lor.
-
Le-a explicat că Ebola amenință
tot ceea ce ne face umani.
-
Ebola înseamnă că nu poți fi alături
de copiii tăi, așa cum ai vrea.
-
Nu-ți poți îngropa morții
așa cum ai vrea.
-
Trebuie să te încrezi în oamenii în
costume spațiale să facă lucrurile astea.
-
Doamnelor și domnilor, ce s-a întâmplat
a fost extraordinar:
-
comunitatea, voluntarii și Peter
au discutat
-
și au creat un plan
pentru a ține sub control Ebola în Lofa.
-
Motivul pentru care asta e o poveste
atât de importantă
-
e că astăzi, în această regiune,
care e în centrul epidemiei,
-
ați urmărit situația,
ați văzut în ziare, la televizor,
-
astăzi sunt 8 săptămâni de când
n-a mai fost niciun caz de Ebola în Lofa.
-
(Aplauze)
-
Asta nu înseamnă că treaba s-a terminat.
-
Există în continuare un risc enorm
de cazuri noi acolo.
-
Ce putem învăța din asta
e că Ebola poate fi învinsă.
-
Asta e principal.
-
Chiar la această scară,
-
cu o creștere rapidă
observată în acest mediu,
-
acum știm că Ebola poate fi învinsă.
-
Când comunitățile cooperează cu medicii,
-
această boală poate fi oprită.
-
Cum a ajuns Ebola în Lofa
în primul rând?
-
Pentru răspuns, ne întoarcem
acum 12 luni, la începutul epidemiei.
-
Virusul s-a extins fără a fi detectat.
-
N-a fost detectat 3–4 luni de la apariție.
-
Pentru că Ebola nu e
o boală a Africii de Vest,
-
ci a Africii Centrale,
la jumătate de continent distanță.
-
Oamenii nu mai văzuseră boala înainte,
-
nici medicii.
-
Nu știau cu ce se confruntă
-
și, mai rău decât atât,
-
virusul a creat un simptom,
o formă de prezentare,
-
atipică bolii.
-
Așa că oamenii n-au recunoscut boala,
nici cei care-i ştiau simptomele.
-
Din acest motiv
n-a fost detectată o vreme.
-
Contrar opiniei publice,
uneori în zilele noastre
-
odată ce un virus e detectat,
ajutorul vine foarte repede.
-
MSF a creat un centru de tratament
pentru Ebola în zonă, așa cum știți.
-
Organizația Mondială a Sănătății și
partenerii cu care lucrează
-
au trimis sute de oameni în
următoarele două luni
-
pentru a putea urmări evoluția virusului.
-
Problema, doamnelor și domnilor,
e că pe atunci acest virus
-
cunoscut drept Ebola,
se răspândise prea departe.
-
Deja depășise una dintre
cele mai mari mobilizări
-
efectuate pentru epidemii de Ebola.
-
La mijlocul anului, nu doar Guineea,
-
ci și Sierra Leone și Liberia
erau infectate.
-
Virusul se extindea geografic,
și numărul victimelor creștea.
-
De data asta, nu numai că sute
erau infectați și mureau din cauza bolii,
-
dar, la fel de important,
cei din prima linie,
-
care au mers acolo să ajute,
-
medicii, ceilalți voluntari,
-
erau și ei bolnavi și mureau cu zecile.
-
Președinții acestor țări
au înțeles urgența.
-
S-au întâlnit atunci și au decis
să acționeze împreună,
-
creând centru comun de urgență
în Conakry,
-
ca să lucreze împreună
să pună capăt bolii,
-
să implementeze strategiile menţionate.
-
Dar ce a urmat
nu mai întâlniserăm la Ebola.
-
S-a întâmplat că virusul,
sau o persoană infectată,
-
a urcat la bordul unui avion,
a zburat în altă țară
-
și pentru prima dată, virusul a reapărut
într-o ţară îndepărtată.
-
De această dată în Nigeria,
în metropola aglomerată Lagos,
-
21 de milioane de locuitori.
-
Acum virusul era în acest mediu.
-
Anticipați că s-a declanșat
o panică internațională,
-
griji internaționale la o scară
nemaivăzută în ultimii ani
-
cauzată de o asemenea boală.
-
Organizația Mondială de Sănătate
a convocat imediat o rețea de experți
-
care au analizat situația, declarând
stare de urgență internațională.
-
Făcând asta, s-au așteptat la un val
-
de asistență internațională pentru
a ajuta aceste țări
-
care se confruntau atunci
cu atâtea dificultăți.
-
Dar ce am văzut a fost foarte diferit.
-
Reacția a fost grozavă.
-
Multe țări au venit în ajutor,
multe ONG-uri și alții, așa cum știți.
-
Dar totodată şi în multe locuri
s-a întâmplat invers.
-
Panica a crescut și, curând,
aceste țări au realizat
-
că nu primesc ajutorul necesar,
ci sunt tot mai izolate.
-
Companiile aeriene comerciale
au început să zboare în aceste țări
-
și oameni care
nici nu fuseseră expuși la virus
-
n-au mai fost lăsați să călătorească.
-
Asta nu a cauzat probleme
doar pentru țări,
-
ci și pentru reacție.
-
Organizațiile care încercau
să aducă oameni
-
pentru a lupta contra epidemiei,
-
nu puteau trimite oamenii
în avioane,
-
nu-i puteau trimite în țările afectate
să se ocupe de epidemie.
-
În acea situație, doamnelor și domnilor,
-
un virus ca Ebola profită.
-
Ce am văzut atunci e tot fără precedent,
-
nu doar că virusul a continuat
în locuri deja infectate,
-
ci a început să se intensifice
-
și am constatat numerele pe care
le vedeți aici;
-
ceva nemaivăzut la o asemenea scară,
-
o creștere exponențială
de cazuri de Ebola,
-
nu doar în țările sau regiunile
deja afectate din aceste țări,
-
ci extins mai departe
în aceste state.
-
Doamnelor și domnilor, aceasta a fost
una dintre cele mai îngrijorătoare
-
urgențe internaționale în sănătate publică
văzute vreodată.
-
Ce s-a întâmplat apoi în aceste țări,
-
mulți aţi văzut la televizor,
aţi citit în ziare,
-
am văzut sistemul de sănătate
prăbușindu-se sub greutatea epidemiei.
-
Am văzut școli închizându-se,
piețe care nu s-au mai deschis,
-
nu mai funcționau
cum ar fi trebuit în aceste țări.
-
Am văzut dezinformarea și opiniile greșite
începând să se răspândească
-
chiar mai repede în comunitățile
care deveniseră mai alarmate
-
în legătură cu situația.
-
Au început să se ferească de
oamenii în costume spațiale,
-
cum le spun ei,
care au venit să-i ajute.
-
Situația s-a deteriorat
chiar mai mult.
-
Statele au trebuit să declare
stare de urgență.
-
Comunități mari au intrat în carantină
în unele zone și au izbucnit revolte.
-
A fost o situație foarte terifiantă.
-
În lume, mulți oameni
au început să întrebe:
-
putem opri vreodată Ebola dacă
se răspândește așa?
-
Au început să întrebe: cât de bine
cunoaștem de fapt acest virus?
-
Adevărul e că nu cunoaștem Ebola bine.
-
E o boală relativ modernă
cu privire la câte știm despre ea.
-
Știm această boală de doar 40 de ani,
-
de când a apărut pentru prima dată
în Africa Centrală în 1976.
-
Dar, în ciuda acestui fapt,
știm multe lucruri:
-
virusul trăiește probabil
într-o specie de liliac.
-
Probabil intră în contact
cu populația umană
-
când luăm contact cu un animal sălbatic
-
care a fost infectat
și îmbolnăvit de virus.
-
Apoi știm că virusul se transmite
de la o persoană la alta
-
prin contact cu fluide contaminate.
-
Cum ați văzut,
-
știm ce boală terifiantă
provoacă la oameni,
-
vedem această boală provocând
febră, diaree și vărsături
-
și apoi, din păcate, în 70% din cazuri
provoacă moartea.
-
E o boală foarte periculoasă,
dăunătoare și mortală.
-
În ciuda faptului că nu cunoaștem
această boală de mult timp
-
și nu știm totul despre ea,
știm cum s-o oprim.
-
Sunt patru lucruri esențiale
pentru a opri Ebola.
-
În primul rând, comunitățile trebuie
să înțeleagă această boală,
-
trebuie să înțeleagă cum se transmite
și cum poate fi oprită.
-
Trebuie să avem sisteme care
să identifice fiecare caz,
-
fiecare contact al acelor cazuri
-
și să urmărească transmiterea,
pentru a o putea opri.
-
Ne trebuie centre de tratament
specializate în tratarea Ebolei,
-
unde angajații pot fi protejați
-
când încearcă să-i ajute pe cei infectați,
-
pentru a putea supraviețui bolii.
-
Pentru cei care mor
-
trebuie să ne asigurăm că procesul
de înmormântare e sigur, dar demn,
-
pentru a preveni răspândirea
în acel moment.
-
Ştim cum să oprim Ebola,
iar aceste strategii funcționează.
-
Virusul a fost oprit în Nigeria
prin aceste patru strategii
-
și desigur prin oamenii
care le-au implementat.
-
A fost oprit în Senegal,
unde se extinsese, la fel și în alte țări
-
afectate de această epidemie.
-
Nu e niciun dubiu că
aceste strategii funcționează.
-
Întrebarea e, doamnelor și domnilor,
dacă aceste strategii pot funcționa
-
la această scară, în această situație,
cu atâtea țări afectate
-
cu această creștere exponențială
pe care ați văzut-o.
-
Acesta era marele semn de întrebare
acum abia 2–3 luni.
-
Astăzi știm răspunsul,
-
datorită efortului extraordinar
-
al unui grup incredibil de ONG-uri,
guverne și lideri locali,
-
al agențiilor ONU,
al organizațiilor umanitare
-
care s-au alăturat luptei
pentru a opri Ebola în Africa de Vest.
-
Ce a trebuit făcut acolo
a fost puțin diferit.
-
Aceste țări au luat strategiile pe care
vi le-am arătat:
-
implicarea comunităților, identificarea
cazurilor și a contactelor etc.
-
și le-au inversat.
-
Boala era atât de extinsă,
încât au confruntat-o diferit.
-
Au decis mai întâi să încerce
să încetinească epidemia
-
aducând cât mai multe paturi
în centre specializate de tratament,
-
pentru a preveni extinderea bolii
de la cei deja infectați.
-
Au creat multe echipe de înmormântare,
-
pentru a se îngriji în siguranță
de cei morți
-
și prin asta au încercat
să încetinească epidemia
-
ca apoi să vadă dacă poate fi controlată
folosind metoda clasică
-
de identificare a cazurilor
și urmărire a contactelor.
-
Când am fost acum trei luni
în Africa de Vest,
-
ce am văzut a fost extraordinar.
-
Am văzut președinții deschizând
ei înșiși centre împotriva Ebolei
-
pentru a putea coordona
și promova personal
-
ajutorul internațional pentru
a opri boala.
-
Am văzut militari din aceste țări
și de mult mai departe
-
ajutând la construirea
centrelor de tratament Ebola
-
pentru a-i izola pe cei bolnavi.
-
Am văzut organizația Crucea Roșie
lucrând cu partenerii săi pe teren
-
pentru a învăța comunitățile
cum să-și înmormânteze morții
-
ei înșiși, în siguranță
și într-un mod demn.
-
Am văzut agenții ONU,
Programul Alimentar Mondial,
-
contribuind la un pod aerian
-
pentru a îi ajuta pe oamenii
din toate colțurile acestor țări
-
să implementeze strategiile
despre care am vorbit.
-
Ce am văzut, doamnelor și domnilor,
ce a fost cel mai impresionant
-
a fost munca incredibilă
a guvernelor,
-
a liderilor acestor state,
cu comunitățile,
-
pentru a se asigura că
oamenii înțeleg boala,
-
înțeleg eforturile extraordinare care
trebuie făcute pentru a opri Ebola.
-
Ca rezultat, doamnelor și domnilor,
-
am văzut ceva de care nu eram siguri
cu două sau trei luni în urmă
-
că este posibil.
-
Ce am constatat puteți vedea
acum în acest grafic
-
cu datele de la 1 decembrie.
-
Am văzut că putem îndoi linia crescătoare,
să spunem așa,
-
să schimbăm creșterea exponențială
-
și să readucem speranță în capacitatea
de a ține sub control această epidemie.
-
Din acest motiv, doamnelor și domnilor,
nu e niciun dubiu acum
-
că putem ține pasul cu această epidemie
și putem învinge Ebola.
-
Mai e o întrebare pe care mulți o pun,
-
chiar și când au văzut graficul:
-
„Stai un pic, e minunat
că putem încetini Ebola,
-
dar o putem reduce la zero?”
-
Am răspuns deja acestei întrebări
la începutul conferinței,
-
când am vorbit de Lofa în Liberia.
-
V-am spus cum Lofa a ajuns la stadiul
-
în care n-au mai fost înregistrate
cazuri de 8 săptămâni.
-
Sunt exemple similare în alte țări.
-
Din Gueckedou în Guineea,
-
prima zonă în care
a fost diagnosticat primul caz.
-
Am văzut foarte puține cazuri
în ultimele două luni.
-
Aici în Kenema, în Sierra Leone,
altă zonă de epicentru,
-
n-am văzut cazuri de mai mult
de două săptămâni.
-
Mult prea devreme pentru a ne declara
victorioși, evident.
-
Dar avem dovezi, doamnelor și domnilor
-
nu numai că reacția noastră
ține sub control boala,
-
dar că Ebola poate fi redusă la zero.
-
Provocarea este acum să facem
totul la scara necesară
-
în cele trei țări, ceea ce este
o provocare imensă.
-
Deoarece atunci când ai fost implicat
în așa ceva pentru atât timp,
-
două alte pericole se alătură virusului.
-
Primul este delăsarea,
-
riscul că o dată ce
acea linie este îndoită,
-
media se va concentra pe altceva,
lumea se va uita în altă parte.
-
Delăsarea e mereu un risc.
-
Alt risc e că ai lucrat din greu
pentru atât timp
-
și ai dormit așa puțin în ultimele luni;
-
oamenii au obosit, devin surmenați,
-
și aceste noi riscuri îi afectează
pe cei care au venit să ajute.
-
Doamnelor și domnilor, astăzi vă pot spune
– abia m-am întors din Africa de Vest –
-
oamenii din aceste țări,
liderii acestor țări,
-
nu sunt delăsători.
-
Vor să reducă numărul cazurilor la zero
în țările lor.
-
Acești oameni sunt într-adevăr obosiți,
dar nu surmenați.
-
Au energia, au curajul
-
și forța necesare pentru
a duce lupta până la capăt.
-
Doamnelor și domnilor, ei au nevoie
în acest moment
-
de sprijinul categoric
al comunității internaționale,
-
să fie alături de ei,
-
să-i sprijine și să aducă mai mult ajutor
pentru a termina lupta.
-
Pentru că oprirea Ebolei înseamnă acum
schimbarea tacticii:
-
virusul trebuie vânat.
-
Aduceți-vă aminte, întreaga criză
a început de la un singur caz
-
și se va termina cu un singur caz.
-
Dar se va sfârși doar dacă acele țări
au destui epidemiologi,
-
destui medici, suport logistic și destui
alți oameni care să lucreze alături de ei,
-
să poată identifica toate cazurile,
să urmărească contactele
-
și să se asigure că boala
e oprită o dată și pentru totdeauna.
-
Doamnelor și domnilor,
Ebola poate fi învinsă.
-
Avem nevoie ca dumneavoastră să spuneți
povestea mai departe celor care ascultă
-
și să-i învățați ce presupune
înfrângerea Ebolei.
-
Chiar mai important, vrem ca dumneavoastră
să-i convingeți pe cei care ne pot ajuta
-
să aducem resursele necesare
în aceste țări, pentru a învinge boala.
-
Sunt mulți oameni care
vor supraviețui și prospera
-
în parte mulțumită a ceea ce veți face
pentru a ne ajuta să învingem Ebola.
-
Vă mulțumesc!
-
(Aplauze)
closed TED
