Post Carbon Institute prezintă Suprema cursă de montagne russe O istorie abreviată a combustibililor fosili Totul a început cu Big Bang-ul. Stai, nu trebuie să mergem atât de departe. Pământul s-a format cu 4,5 miliarde de ani în urmă. Încă prea departe, să-ncercăm așa: E Evul Mediu, oamenii din Anglia rămân fără lemn de foc și încep să ardă cărbune. Dar consumă de tot cărbunele din subteran, minerii sapă la adâncime, minele de cărbune se umplu cu apă, Thomas Newcomen inventează un motor cu aburi care arde cărbune pentru a scoate apa afară ca minerii să poată săpa în continuare. James Watt îl face practic pentru alte utilizări. Acum avem ingrediente pentru Revoluția Industriala Combustibili fosili și o metodă de a-i pune la treabă. Tot iadul se dezlănțuie - un balamuc plutitor. Minerii se împotmolesc cu exploatarea cărbunelui, șinele o fac mai simplu. Șinele și motoarele cu aburi combinate dau călea ferată. Michael Faraday face primul motor electric. Nikola Tesla inventează curentul alternativ. La scurt timp întreprinderile încep să ardă cărbune pentru a genera electricitate. Între timp Edwin Drake forează prima sondă de petrol în rocă în Pennsylvania Și Carl Daimler (Benz) construiește un automobil care funcționează cu petrol. Cărbunele, păcura și petrolul sunt transformate în chimicale industriale și farmaceutice care prelungesc viața, mai multă creștere în populație. Frații Wright pornesc aviația alimentată de petrol. Fritz Haber și Carl Bosch fac fertilizatori din combustibili fosili. Fertilizatorul și tractoarele pe petrol extind producția alimentară, hrănind mai mulți oameni. Primul Război Mondial este cel dintâi conflict alimentat de combustibili fosili. Apoi urmează al Doilea Război Mondial care ne dă rachete ghidate și bombe atomice. Între cele două e o mare criză economică, cauzată în parte de supraproducție, liniile de producție electrice fac produse mai repede decât oamenii au nevoie de ele. Directorii din domeniul publicității inventează consumerismul să absoarbă supraproducția. Sunt anii 1950 și publicitarii folosesc televiziunea să momească noi generații de consumatori. În anii 70 are loc un șoc în producția de petrol. Toți sunt șocați să realizeze cât de dependenți sunt de petrol. Odata cu criza energetică mișcarea pentru mediu ia naștere. Dar prețurile la petrol scad și toată lumea uită de deficituri de energie. Are loc un meci între economiile de piață și cele planificate. Piața câștigă, adio ”maleficul Imperiu Sovietic”. Politicienii decid că piața va rezolva totul. Sosesc computerele personale. Globalizarea preia controlul când piața constată că mâna de lucru e mai ieftină în China. Dintr-o data toți au telefon mobil. Dar producția mondială de petrol pierde avântul și stagnează. China arde acum jumătate din cărbunele lumii ca să facă produse de export. Dar de unde va lua China mai mult cărbune și petrol să alimenteze mai multă creștere? Probleme de mediu pretutindeni, nivele crescânde de CO2 duc la valuri de căldură record, inundații, secete, acidifierea oceanelor. Solul se erodează cu 25 miliarde de tone pe an de la agricultura industrială. Pădurile seculare dispar, specii intră în extincție la 1000 de ori ratele normale. Apa dulce e rară sau poluată. Companiile petroliere forează în kilometri de apă de mare pentru că petrolul ușor accesibil e dus. Dar o platformă petrolieră de mare adâncime explodează și viciază Golful Mexicului. Manufactura se mută în țările polante unde mâna de lucru e ieftină, în timp ce SUA devine un cazino. Sectorul financiar e 40% din economie. Dar Wall Street e supra-îndatorat, băncile eșuează, șomajul urcă vertiginos, împrumuturile se evaporează, economia este pe buza colapsului! OK, timpul prezent. E uimitor ce departe am ajuns în 200 de ani. Doar 3 vieți de om de la începutul industrializării până acum. Dar încotro ne îndreptăm? Nu putem continua să dublăm populația umană, nu putem continua să evacuăm carbon în atmosferă. Nu putem continua să distrugem solul, nu putem continua creșterea populației și consumului. Sau să ne bazăm economia pe combustibili fosili epuizați. Nu putem pur si simplu să imprimăm mai mulți bani ca să rezolvăm criza datoriilor. A fost o cursă senzațională dar există limite. Acum nu o fi sfârșitul lumii dar trebuie să facem 4 lucruri rapid. Să învățăm să trăim fără combustibili fosili. Să ne adaptăm la încetarea creșterii economice așa cum am știut-o. Să susținem 7 miliarde de oameni și să stabilizăm populația la un nivel sustenabil. Și să ne confruntăm cu moștenirea noastră de distrugere a mediului. Pe scurt, trebuie să trăim în bugetul Naturii de energii regenerabile, la rate de reîmprospătare naturale. Putem să o facem? N-avem de-ales! Sursele alternative de energie sunt importante dar nici unele nu pot înlocui complet combustibilii fosili în timpul pe care-l mai avem. În plus, ne-am proiectat și construit infrastructura de transport, electricitate și agricultură ca să acomodeze petrolul, cărbunele și gazele naturale. Schimbarea către alte surse de energie va necesita reproiectarea orașelor, proceselor de fabricație, îngrijirii medicale și altele. Vom fi nevoiți să regândim și unele din valorile noastre culturale. Nici una dintre probleme noastre globale nu poate fi abordată în izolare și multe nu pot fi rezolvate în întregime. Trebuie să ne pregătim pentru o schimbare de macaz. Țelul nostru cel mai bun este reziliența. Abilitatea de a absorbi șocuri din mers. Dacă facem... nimic tot ajungem într-un viitor post carbon, dar sumbru. Însă dacă planificăm tranziția, putem avea o lume care susține comunități robuste de oameni sănătoși și creativi și ecosisteme cu milioane de alte specii. Într-un fel sau altul, ne așteaptă cursa vieții Pătrunde aspectele și pune umărul. Toată lumea pe punte! Narațiunea de Richard Heinberg Ilustrația de Monstro