Când am fost în Maroc, în Casablanca, nu demult, am întâlnit o tânără mamă necăsătorită pe nume Faiza. Faiza mi-a arătat poze cu copilul ei și mi-a spus povestea conceperii, sarcinii și aducerii lui pe lume. O poveste remarcabilă, dar Faiza a păstrat ce era mai frumos pentru final. „Știi, sunt virgină,” mi-a spus. „Am două certificate medicale drept dovadă.” Acesta este modernul Orient Mijlociu, unde după 2 milenii de la venirea lui Hristos, nașterile virgine sunt încă un fapt al vieții. Povestea lui Faiza e una din sutele auzite de-a lungul anilor, călătorind prin Arabia, vorbind cu oamenii despre sex. Știu că ar putea suna ca un job de vis, sau posibil o ocupație foarte dubioasă, dar pentru mine este cu totul altceva. Sunt jumătate egipteancă și sunt musulmană, dar am crescut în Canada departe de rădăcinile mele arabe. Ca majoritatea care străbat Estul și Vestul, am fost atrasă, cu anii, să încerc să-mi înțeleg mai bine originile. Faptul ca am ales să mă uit la sex vine din munca anterioară cu HIV, ca scriitoare, cercetătoare și activistă. Sexul e cauza unei epidemii emergente în Orientul Mijlociu și Africa de Nord, una din cele două regiuni din lume unde virusul HIV este încă în creștere. Sexualitatea e o lupă incredibil de puternică cu care să studiezi orice societate, pentru că ce se întâmplă în viețile noastre intime este reflectat de forțe pe o scenă mai mare: în politică și economie, în religie și tradiție, în gen și generații. Dacă vrei să îi cunoști cu adevărat pe oameni începe prin a privi în dormitorul lor. Lumea arabă este vastă și variată. dar trecând prin ea sunt 3 linii roșii, subiecte pe care n-ai voie să le provoci prin vorbă sau faptă. Prima din acestea este politica. Primăvara arabă a schimbat-o prin proteste care au înflorit în zonă din 2011. În timp ce cei la putere, bătrâni și tineri, continuă să se țină de posturi ca de obicei, milioane încă fac presiuni către ceea ce ei speră că va fi o viață mai bună. A doua linie roșie este religia. Dar religia și politica sunt conectate prin ridicarea așa numitelor grupuri ca Frăția Musulmană. Și unii oameni încep să-și pună întrebări despre rolul islamului în viața publică și privată. În ce privește a treia linie roșie, acel subiect tabu, care credeți că ar putea fi? Publicul: Sexul. Shereen El Feki: Mai tare, nu vă aud. Publicul: Sexul. SEF: Încă o dată, nu fiți timizi. Publicul: Sexul. SEF: Desigur, aveți dreptate, sexul. (Râsete) În lumea arabă, singurul context acceptat pentru sex este căsătoria, aprobată de părinți, consfințită de religie și înregistrată de stat. Căsătoria este tichetul către viața adultă. Dacă nu-ți pui pirostriile pe cap, nu poți pleca din casa părinților, nu ai voie să faci sex, și categoric nu poți avea copii. E o citadelă socială, o citadelă de neînvins care rezistă oricăror asalturi, oricărei alternative. În jurul fortăreței se întinde vastul câmp tabu împotriva sexului înainte de căsătorie, împotriva prezervativelor împotriva avorturilor, împotriva homosexualități, ș.a.m.d. Faiza era o dovadă vie. Certificatul virginității ei era real. Chiar dacă religiile din zonă preamăresc castitatea premaritală, în patriarhie, băieții vor fi mereu băieți. Bărbații fac sex înainte de căsătorie și oamenii oarecum închid ochii. Dar nu și în cazul femeilor, de la care se așteaptă să fie virgine în noaptea nunții, adică, să aibă cu himenul intact. Asta nu-i o problemă personală, ci ține de onoarea familiei, în special de onoarea bărbaților casei. așa că femeile și rudele lor fac orice să păstreze această mică parte anatomică prin mutilarea genitală a femeii, la testarea virginității, la repararea chirurgicală a himenului. Faiza a ales o altă cale: sexul non-vaginal. Numai că tot a rămas însărcinată. Faiza nu și-a dat seama de asta, pentru că există puțină educație sexuală în școli, și foarte puțină comunicare în familie. Când starea ei a fost greu de ascuns, mama Faizei a ajutat-o să fugă departe de tatăl și frații ei. Asta pentru că omorurile pentru onoare sunt o adevărată amenințare pentru nenumărate femei din țările arabe. Când Faiza în final a născut la un spital din Casablanca bărbatul care s-a oferit s-o ajute, a încercat în schimb s-o violeze. Trist, Faiza nu e singură. În Egipt, ținta cercetării mele, am văzut o mulțime de probleme înăuntru și în afara fortăreței. Sunt enorm de mulți tineri care nu-și permit să se căsătorească, pentru că mariajul a devenit o chestiune foarte scumpă. Li se cere să ducă povara cheltuielilor într-o căsătorie, dar ei nu își găsesc de lucru. E una din cauzele majore ale protestelor recente și a creștererii vârstei de căsătorie în majoritatea țărilor arabe. Sunt femei de succes care vor să se mărite, dar nu își pot găsi un soț, pentru că nu îndeplinesc așteptările de gen, sau, cum mi-a spus o doctoriță în Tunisia, „Femeile, devin din ce în ce mai deschise, dar bărbatul e încă în era preistorică.'' Și mai sunt bărbații și femeile care trec bariera heterosexualității, care fac sex cu unul de același sex sau care au o altă identitate de gen. Lor li se aplică legile care le pedepsesc activitățile, chiar și înfățișarea. Zilnic se confruntă cu stigma socială, cu disperarea familiei, și cu pucioasa și iadul religios. Acum, nu e prea roz nici în patul conjugal. Cupluri care caută mai multă fericire, mai multă plăcere sexuală în viața conjugală, dar nu știu cum s-o dobândească, în special soțiile, care se tem a fi considerate femei stricate dacă arată puțină înflăcărare în intimitate. Și mai sunt și cei a căror căsnicie e de fapt un paravan pentru prostituție. Sunt vândute de familiile lor, deseori turiștilor bogați arabi. Asta e doar o față a comerțului exploziv a prostituției în regiunea arabă. Ridicați mâna dacă vă e oarecum cunoscut în zona din care proveniți voi. E clar că lumea arabă nu deține monopolul limitărilor sexuale. Chiar dacă încă nu avem un raport Kinsey arab care să indice exact ce se întâmplă în viața privată din regiunea arabă, e clar că ceva nu-i în regulă. Standarde duble pentru bărbați și femei, sexul ca o sursă a rușinii, controlul familiei ce limitează alegerile personale, și un mare abis între aparență și realitate: ce fac oamenii și ce sunt dispuși să recunoască, și o reticență generală de-a depăși șoaptele private spre o discuție publică serioasă și susținută. Așa cum a rezumat un doctor din Cairo: „Aici sexul este opusul sportului. Despre fotbal toată lumea vorbește, dar puțini îl joacă. Dar sexul, toată lumea îl face, dar nimeni nu vrea să vorbească despre el.'' (Râsete) (Muzică) (În arabă) SEF: Vreau să vă dau un sfat, pe care dacă îl urmați, vă va face fericiți în viață. Când soțul se apropie de tine, când caută o parte a corpului tău, oftează adânc și privește-l cu pasiune. Când te penetrează cu penisul, încearcă să vorbești pătimaș și mișca-te în armonie cu el. Lucruri fierbinți! Ar putea suna ca sfaturi utile din „Bucuria sexului” sau „YouPorn”. Dar, de fapt, vin din cartea arabă din sec. X numită „Enciclopedia Plăcerii,” care acoperă sexul de la afrodiziace la zoofilie, și tot restul gamei. Enciclopedia e una din lungul șir al eroticii arabe, mare parte scrisă de călugări religioși. Dacă ne întoarcem la profetul Mahomed, există o bogată tradiție în islam de a vorbi deschis despre sex: nu doar de probleme ci și de plăcerile sale, și nu doar pentru bărbați ci și pentru femei. Acum o mie de ani, existau dicționare întregi despre sex în arabă. Cuvinte pentru orice caracteristică sexuală imaginabilă, poziție și preferință, un limbaj bogat să acopere corpul femeii pe care o vedeți pe pagina asta. Astăzi această istorie e aproape necunoscută în țările arabe, chiar și de oameni educați, care adesea se simt mai confortabil vorbind despre sex într-o limbă străină decât în propria limbă. Azi peisajul sexual arată ca Europa și America la începutul revoluției sexuale. Dar vestul s-a deschis în privința sexului, iar societățile arabe par să se îndrepte în direcția opusă. În Egipt și țările vecine, această reticență face parte dintr-o închistare mai largă în gândirea politică, socială și culturală. E produsul unui proces istoric complex care a câștigat teren odată cu conservatorismul islamic începând cu anii '70. „Spune nu” e lozinca tuturor conservatorilor din lume la orice provocare a statuquo-ului sexual. În lumea arabă, aceste încercări sunt catalogate drept conspirație occidentală menite să submineze valorile tradiționale arabe și islamice. Dar miza adevărată aici e instrumentul lor de control cel mai puternic: sexul înfășurat în religie. Dar istoria ne arată că recent, în zilele taților și bunicilor noștri, au fost vremuri mai pragmatice, cu toleranța și dorința de a lua în considerare și alte interpretări: despre avort, masturbare sau chiar incendiarul subiect al homosexualității. Nu e negru și alb, așa cum vor conservatorii să credem. În aceste chestiuni și în multe altele, islamul oferă cel puțin 50 de nuanțe de gri. (Râsete) În călătoriile mele am întâlnit bărbați și femei în lumea arabă care au explorat acest spectru -- sexologi care încearcă să ajute cuplurile să găsească fericirea în căsnicia lor, inovatori care încearcă să aducă educația sexuală în școli, mici grupuri de bărbați și femei, lesbiene, homosexuali, travestiți, transsexuali, care se adresează colegilor cu inițiative online și suport din lumea reală. Femei și tot mai mulți bărbați încep să vorbească și să se opună violenței sexuale de pe străzi și din case. Grupuri care încearcă să ajute lucrătorii sexuali în protecția împotriva virusului HIV și alte hazarduri provenite din această ocupație, și ONG-uri care ajută mămici necăsătorite ca Faiza să-și găsească un loc în societate și să rămână cu copiii lor. Eforturile sunt mici, și de obicei subfinanțate, și dau peste o opoziție uriașă. Dar sunt optimistă că, în lungul cursei, timpurile se schimbă, iar ei și ideile lor vor câștiga teren. Schimbările sociale nu se petrec în lumea arabă prin confruntări dramatice, prin expuneri sau remușcări publice, ci mai degrabă prin negocieri. Nu vorbim aici despre o revoluție sexuală, ci despre o evoluție sexuală, învățând din alte părți ale lumii, adaptând la condițiile locale, forjând propria cale, nu urmând una impusă de altcineva. Acea cale, sper, va conduce într-o zi la dreptul de control al propriului corp, de-a accesa informațiile și serviciile necesare pentru o viață sexuală satisfăcătoare și protejată. Dreptul de a ne exprima liber ideile, de a ne alege proprii noștri parteneri, de a fi activ sexual sau nu, de a decide când și dacă să avem copii, toate acestea fără violență, forță sau discriminare. Suntem foarte departe de asta în lumea arabă, și atât de multe trebuie să se schimbe: legea, educația, mass-media, economia, și lista continuă. E munca unei generații, cel puțin. Dar începe cu o călătorie pe care eu însămi am făcut-o, punând întrebări dificile din înțelepciuni dobândite în viața sexuală. E o călătorie care mi-a servit la întărirea credinței și apreciererii poveștilor locale și culturilor, arătându-mi posibilități acolo unde eu vedeam odată numai absoluturi. Acum, cu tulburările din multe țări arabe, a vorbi despre sex, a provoca tabuuri, a căuta alternative poate sună ca un lux. Dar în acest moment critic din istorie, dacă nu ancorăm libertatea și dreptatea, demnitatea și egalitatea, intimitatea și autonomia în viața personală, sexuală, ne va fi foarte greu să o atingem în viața publică. Aspectele politice și sexuale sunt parteneri și asta-i adevărat pentru oricare dintre noi, indiferent unde trăim sau iubim. Mulțumesc. (Aplauze)