Mulţumesc mult, Fabio şi bună seara tuturor.
Îmi face o deosebită plăcere să fiu aici cu profesorul Chouard,
să descopăr uzina Kugler şi să colaborez cu ziarul "La Cité".
Eu muncesc pentru revista economică "Bilan".
Într-adevăr sunt autoarea câtorva cărţi destul de critice
pe subiectul derivei pieţelor financiare din ultimii ani.
Pentru că urmărind încă de acum aproape
15 ani
evoluţia pieţelor financiare,
am văzut în ce măsură ele joacă un rol fundamental
în ceea ce numim astăzi "criză".
Deci, suntem în criză, nu-i aşa?
Şi nu prea ştim de ce. De ce acum?
De exemplu, aţi constatat că dintr-o dată,
Grecia era în criză. Poate cineva să îmi spună
după părerea sa,
ce anume a declanşat criza grecească?
De ce dintr-o dată este o enormă criză,
aproximativ de la sfarşitul lui 2009?
Ce anume a dat alerta?
Ce anume a demarat acest lucru?
Dacă îmi spuneţi că este îndatorarea Greciei,
vă voi răspunde: "Grecia este îndatorată la acelaşi nivel de ani de zile."
Atunci de ce acum?
Cine a decis că este criză? Nicolas are toate răspunsurile:
- Este Goldman Sachs care...(inaudibil)
- O pistă bună: sfaturile lui Goldman Sachs ar fi băgat Grecia în criză.
Sunt de acord.
Totul a început cu faptul că la sfârşitul anului 2009,
agenţiile de notaţie au spus că anumite ţări mici
de la periferia Europei, printre care şi Grecia
aveau rata daoriei un pic deteriorată,
adică nesatisfăcătoare
şi că era nevoie ca aceste ţări să se ocupe bine
de finanţele lor publice. Asta e tot.
Deci agenţiile de notaţie nu au spus că aceste ţări erau insolvabile.
Ei au spus pur şi simplu:
"În următorii ani,
ar trebui ca Grecia să încerce să-şi gereze bine bugetul."
Ok? Asta e ceea ce s-a întâmplat la sfârşitul lui 2009.
Ce anume a declanşat mai târziu, cu adevărat, criza?
Este faptul că a avut loc o reuniune a celor 5 "Hedge funds",
adică între 5 fonduri speculative americane
într-un restaurant din New York.
Un ziar american a scris despre această întâlnire.
Nu e deloc o născocire.
5 fonduri, printre care şi faimosul George Soros
care este cel ce a făcut banca Angliei să dea faliment
şi care a câştigat două miliarde pe o operaţie,
devaluând lira sterlină în anii 70.
Deci acest faimos Soros, împreună cu alţi câţiva speculatori
şi "invadatori" americani,
decid că acum când criza subprimelor americane a trecut,
trebuie să găsească o nouă pradă
pentru a-şi umple buzunarele.
Asta era exact în februarie 2010,
...
Şi aceşti oameni au convenit,
au stabilit împreună să atace euro în întregime. Mai întâi Grecia
şi apoi toate celelalte ţări mici periferice.
Ideea era că dacă faceţi să dea faliment o ţară mică precum Grecia,
va exista efectiv un fenomen de panică pe pieţe,
ceea ce va face ca alte ţări vecine să fie contaminate.
Pentru că investitorii îşi vor vinde şi ei titlurile din aceste ţări.
Astfel, acesti faimoşi speculatori vor putea să se ingraşe la infinit
în realitate, din
falimentul periferiei Europei sau chiar din întreaga Europă.
Într- un fel, George Soros încerca să refacă aceeaşi mişcare pe care a făcut-o
în anii 70 şi care l-a făcut miliardar.
S-a vorbit puţin despre asta, nu interesează multă lume.
Când vorbiţi despre asta în sectorul bancar şi financiar,
cu oameni care muncesc la Geneva în domeniul finanţelor,
ei vă spun: "Dar nu e aşa, a fost ceva marginal,
nu a provocat nimic."
Şi totuşi ştim prea bine că fondurile hedge,
ulterior,
au vândut datoria în mod masiv, pentru că speculatorii
câştigă bani de pe urma diminuării datoriei
sau de pe urma scăderii acţiunilor dintr-o ţară.
Puteţi într-adevăr câştiga de pe urma scăderii dacă pariaţi,
dacă faceţi pariuri cu instrumente derivate.
Puteţi câştiga de pe urma căderii, colapsului unei pieţe.
În acest mod, foarte numeroşi milionari şi miliardari
s-au format in ultimii ani, graţie crizei din Europa.
Acestea sunt fapte, am cifrele,
ştiu despre ce fel de fonduri este vorba,
cine sunt directorii fondurilor speculative...
Îi cunoaştem, sunt în mare parte englezi şi americani
şi stăpânesc la perfecţie arta speculaţiei.
Deci ei au început să acumuleze poziţii de vânzători record între sfârşitul lui 2009 şi începutul lui 2010,
poziţii record împotriva Greciei.
Ministrul grec de finanţe din acea vreme a fost impresionat,
deoarece în cadrul guvernului grecesc,
ei pot să vadă activităţile de la nivelul datoriei.
Şi s-au întrebat: "Dar oare ce se întâmplă?
Datoria noastră face obiectul unui fel de pariu al unei scăderi bruşte şi feroce."
În mod efectiv, aceste atacuri,
ce anume au provocat?
De ce aceste atacuri
pot cu adevărat scufunda o ţară?
Pentru că atunci când vindeţi în mod masiv
datoria unei mici ţări,
Ratele dobânzii la datoria publică pe care această ţară trebuie să le plătească
explodează!
Pentru că dacă obligaţiunile statului,
obligaţiunile suverane scad,
rata dobânzii creşte în mod automat.
Deci iată că în acest fel Grecia, dintr-o dată,
a trebuit să plătească 7%
la acea dată
şi până la o rată complet
ridicolă şi absurdă de 20%, mai recent.
Şi deci, de facto, Grecia a fost proiectată
în afara pieţelor de capital.
Ea nu mai putea să se finanţeze pe piaţa internaţională
a datoriei internaţionale.
Deci asta vine de la pieţe.
Grecia era în criză din cauza
atacurilor speculative anglo-saxone.
Cum Nicolas, aici prezent, a remarcat,
Goldman Sachs a sfătuit Grecia
să adopte instrumente foarte complexe
pe care le-a fabricat, pentru a ascunde de Uninuea Europeană
veritabila situaţie în ceea ce priveşte datoria sa.
Deci Goldman Sachs, mai întâi, începând cu anul 2000,
a ajutat Grecia să-şi reducă în aparenţă
veritabila datorie.
În tot acest timp, ce a făcut Goldman Sachs?
Goldman Sachs s-a dus să viziteze fondurile hedges, care erau clienţii lui,
aceste fonduri speculative alături de care munceşte
şi le-a spus: "Am o informaţie foarte interesantă de împărtăşit cu voi:
Grecia este mult mai îndatorată decât crede lumea."
Deci, delict de iniţiat este termenul.
Goldman Sachs a împărtăşit această informţie
cu clienţii săi,
ceea ce a permis fondurilor speculative
să atace această datorie în avans,
ştiind că cifrele adevărate ale Greciei
aveau să fie revelate la începutul lui 2010.
Deci Grecia a fost incitată să adopte instrumente înşelătoare,
care o vor aduce la punctul de a se regăsi
mult mai îndatorată decât era.
Apoi s-a profitat de problemele generate
şi informaţia a fost transmisă
şi altor fonduri speculative.
Apoi a urmat un fel de deşirare
a datoriei greceşti.
Fondurile speculative i-au sărit în spate
şi alţi investitori după ei, ca nişte oi ce sunt.
Pentru că lumea investiţiilor este ca cea a oilor.
Când au văzut că a apărut un fel de alertă pe piaţa datoriei greceşti,
au inceput toţi să vândă.
Fondurile speculative sunt cavaleria de elită care vine la început,
care vinde, destabilizează o ţară.
Şi apoi vin toate fondurile de pensii,
investitorii din lumea întreagă,
care nu înţeleg nimic din toată istoria asta,
dar care văzând pur şi simplu că riscul a crescut,
încep să vândă şi ei.
În acest fel se scufundă o ţară.
Pentru că o ţară care are datoria ei,
care se prăbuşeşte astfel
şi care trebuie să plătească 20%
nu poate decât să se declare defectuoasă
şi să iasă de pe piaţa de capital.
Văzând că le-a reuşit atât de bine lovitura,
fondurile speculative
nu au vrut să se oprească, au continuat
şi au venit la rând: Portugalia, Irlanda
Spania, apoi Belgia, Italia,
la final Franţa. Şi chiar Germania,
care este ţara cea mai solvabilă din lume,
cea mai solidă din lume, s-a trezit mai mult sau mai puţin atacată
pe piaţa datoriei internaţionale.
Despre ce anume vorbim aici?
Vorbim de fenomenul
care face în aşa fel încât dacă sunteţi o ţară
a carei datorie e cotată pe o piaţă,
sunteţi complet vulnerabilă
în faţa atacurilor, veritabile raiduri
venind din partea financiarilor fară scrupule.
Ce-i mai important
e că aceşti oameni nu sunt deloc reglementaţi.
Piaţa speculaţiilor,
toate instrumentele pe care aceşti oameni le folosesc,
adică produse derivate,
nu sunt absolut deloc reglementate
de Wasghington si de Londra,
care au refuzat în mod permanent,
în mod categoric
de a se atinge de aceste instrumente.
Este adevărat că Franţa, Germania,
şi-au dat seama
ca era vorba de atacuri anglo-saxone împotriva zonei Euro.
Ele au încercat să discute
cu omologii politici din aceste ţări.
Şi ce-au răspuns englezii şi americanii?
Ei le-au răspuns ca era absolut imposibil
de a imagina o reglementare
a acestor fonduri speculative şi a intrumentelor utilizate.
Într-adevăr avem de-a face cu o derivă majoră a finanţelor mondiale,
deoarece finanţele mondiale au un defect major pentru Europa:
ele sunt complet globalizate.
Ele nu au frontiere.
Din New-York sau din Londra, puteţi executa ordine de bursă
pe datoria greceasă. Nu e nevoie să
treceţi prin Frankfurt sau Paris,
pueţi executa ordinele de bursă din alte locuri.
Dacă Europa vrea să reglementeze asta, dacă vrea să limiteze asta,
ea nu poate reglementa decât ceea ce se petrece pe teritoriul ei.
Ea nu are nici un fel de control
asupra pieţelor americane sau englezeşti.
Europa este pe cale să fie scufundată de către Anglia si SUA.
Eu numesc asta drept "Război Mondial Financiar".
Cum cei mai mulţi dintre noi nu se interesează de finanţe, nici de pieţe,
nu ştiu ce anume este un produs derivat,
când cineva ca mine le zice: "Al treilea război mondial este financiar!",
i se va răspunde: "Nu, nu, politica şi armata primează."
Ei bine, nu-i aşa, pentru că finanţele sunt foarte comode.
De ce sunt atât de comode?
În realitate, care sunt cele două ţări
care sunt cele mai insolvabile astăzi la nivel occidental?
SUA şi Anglia!
Anglia şi SUA sunt astăzi amândouă în faliment.
Deoarece zona euro
a suferit această oribilă criză,
datoria americană a continuat să fie cumpărată
şi dorită de către investitorii internaţionali,
mult mai mult timp decât ar fi trebuit.
Deci SUA a profitat în mod direct
de criza europeană,
suscitată de speculaţiile anglo-saxone.
Datoria americană se finanţează
pentru aproape nimica toată,
pentru 1 sau 2%,
în ciuda faptului că ţara e în faliment.
Realizăm de fapt că obiectivitatea nu există
pe pieţele financiare.
Cei care vin astăzi să vă spună,
cei de la bancă, bine îmbrăcaţi,analişti CFA, CFPI etc.
...care vin să vă spună cum că primele
care există pe datoriile suverane sunt extrem de obiective
şi că reflectă fundamentele economice ale ţărilor,
ei bine, ei vă spun prostii!
Pentru că faptul că Italia plăteşte 7% rata dobânzii,
în timp ce SUA plăteşte 2%,
este cea mai mare absurditate din istorie!
Italia a suferit atacuri nejustificate.
Este ţara cu nivelul economiilor cel mai ridicat.
Fabio cunoaşte bine acest lucru, este italian.
El îmi va spune:
"Da, dar Italia este o ţară
a evaziunii fiscale, a corupţiei etc."
Nu, îmi pare rău,
fundamentele economice ale acestei ţări nu justifică absolut deloc
atacurile pe care aceasta le-a suferit pe piaţa datoriei internaţionale
şi rata dobânzii grotescă
care i-a fost impusă
doar pentru că speculatorii vor să continue să câştige
sume enorme din căderea acestei pieţi enorme.
Piaţa datoriei este gigantică!
Dar este o ţară care are un excedent
de cont curent înaintea dobânzii
în timp ce contul curent al SUA este deficitar.
Italia are un deficit bugetar care este jumătate din cel al SUA.
Şi totuşi SUA continuă
să se finanţeze în mod gratuit,
deoarece investitorii care nu înţeleg nimic
şi care sunt panicaţi,
li s-a spus că este sfârşitul Europei, sfârşitul euro-ului
şi ei cred asta!
Finanţele au în ziua de azi un enorm acces la media.
Unul dintre cele mai influente publicaţii
din lumea anglo-saxonă
este Financial Times.
Îl citesc în fiecare zi.
De doi ani încoace, el a avut drept subiect principal unic:
dezmembrarea Europei, sfârşitul Europei, incompetenţa Europei,
ieşirea câtorva ţări din euro,
sfârşitul euro-ului, eşecul euro-ului,
chiar şi absurditatea ideii de Europa.
Iată tot ce a făcut Financial Times.
El a tot repetat asta de acum 2 ani.
Chiar a şi scos informaţii false, grosolane,
spunând că Europa nu mai era susţinută de China.
China a dezminţit informaţiile a doua zi.
S-a întâmplat recent.
China a spus: "Nu e adevărat, susţinem Europa,
cumpărăm euro."
Unul dintre faimoşii speculatori, George Soros,
care are acces direct la Financial Times,
îi poate suna când vrea,
publică o pagină plină de opinii.
Ştim că este împotriva euro-ului de la sfârşitul lui 2009.
Ştim că el nu aşteaptă decât un singur lucru
pentru a da o ultimă mare lovitură din cariera sa:
colapsul euro-ului. Ştim asta!
Ei bine, în fiecare zi el scrie texte pentru a spune:
"Trebuie ca Europa să fie demolată,
Europa trebuie stricată,
ea nu poate supravieţui,
ea este lamentabilă,
este o construcţie absurdă,
euro-ul se va scufunda etc."
El are o dobandă pe căderea euro-ului.
El a pus milioane pe căderea euro-ului.
Şi vine să spună asta...
Şi nimeni nu vede conflictul de interese!
Îl lăsăm să facă asta şi îl credem...
Deci manipulare extremă, nici o reglementare,
este "Far West-ul" total al finanţelor!
Şi volumele despre care vorbim,
care se duc pe atacuri contra datoriei suverane a statelor europene
se vor dirija acum contra băncilor europene,
pentru că au existat atacuri incredibile
contra "Société Générale", " BNP Paribas ", " Deutsche Bank "...toate.
Am trecut de la atacuri contra datoriei europene
la atacuri contra nervului Europei,
care este sistemul financiar european.
Pentru că raţionamentul a fost să se spună:
"Băncile expuse datoriei europene trebuie şi ele să se prăbuşească! Deci vom paria contra lor."
Şi aceiaşi speculatori au pus fonduri enorme
pentru a paria împotrivă.
Eu urmăresc datele pieţei din Chicago, derivate.
Şi am văzut în septembrie anul trecut,
că dintre toate clasele de active care există,
derivatele puse la vânzare au atins un record
împotriva băncilor europene!
Deci speculatorii au lăsat totul
şi s-au concentrat de această dată pe demolarea băncilor europene.
Însă nu le-a prea reuşit
pentru că speculatorii au astăzi în faţa lor
un singur duşman, cu adevărat redutabil.
Şi acesta este China.
China, de la sfîrşitul anului 2010,
a continuat să cumpere euro
şi a decepţionat mult speculatorii anglo-saxoni.
Chiar George Soros a scris un articol,
spunând: "Aceşti chinezi mă enervează
pentru că pun beţe în roate pariurilor mele,
cumpărând euro,
pe când eu am pariat pe căderea euro-ului!
Şi ei l-au făcut să se ridice!"
Şi e adevărat, euro este robust în faţa dolarului!
Cum se explică acest lucru?
de fapt astăzi totul se joacă pe pieţe.
Dacă aveţi de o parte o bancă centrală chineză care cumpără euro
şi speculatorii anglo-saxoni care îl vând,
ei bine, banca centrală chineză
este astazi mai puternică!
Asta e ceea ce influenţează dobânzile astăzi.
La mijloc aveţi statele,
aveţi state care sunt complet, absolut depăşite!
Mai întâi, ele doar recent au înţeles ce se întâmplă
pe piaţa internaţională a datoriei,
înţelegând că piaţa derivatelor
este cea care controlează pieţele datoriei suverane.
Un lucru complet grotesc!
Cum pot derivatele, o piaţă mică şi complet opacă, nereglementată,
să decidă soarta datoriei suverane a unei ţări?
Şi totuşi asta e ceea ce se întâmplă.
Cinci fonduri hedge pot decide
ca o ţară mică precum Grecia să se năruiască,
pentru că ei fac un efect de pârghie asupra pariurilor pe cădere
şi ei scufundă această datorie.
Da, cinci fonduri speculative
pot să scufunde o ţară de 10 milioane de locuitori
şi milioane de funcţionari pot să se trezească în stradă
pentru că cinci fonduri speculative
au câştigat mai multe sute de milioane scufundând Grecia.
Asistăm aici la un transfer direct de bani,
de economii, de bogăţii ale oamenilor care muncesc, salariaţi,
oameni care au o activitate economică reală.
Aceste bogăţii sunt direct transferate în buzunarele speculatorilor.